În prezent, aproximativ 735 milioane de oameni suferă de foame la nivel mondial, arată datele organizațiilor umanitare. Acest număr a crescut semnificativ în ultimii ani, se arată într-un raport prezentat de Camera Deputaților.
Schimbările climatice, degradarea accelerată a mediului natural şi cataclismele naturale tot mai frecvente sunt de natură să ne îngrijoreze în privinţa asigurării securităţii alimentare la nivel global. Cu astfel de fenomene se confruntă şi România, ceea ce necesită măsuri urgente de reabilitare a sectorului agricol şi al zootehniei.
Nivelul de subalimentare a crescut în lume din cauza crizei economice mondiale din 2008-2009 şi afectează în prezent peste un miliard de persoane, adică a şasea parte din populaţia lumii, conform unui raport publicat de ONU. În prezent, la fiecare 5 secunde un copil moare de foame pe planeta noastră. Cea mai mare parte a persoanelor subnutrite provin din regiunea Asia-Pacific, urmând cele din Africa subsahariană, America Latină, apoi cele dintr-o regiune cuprinzând Orientul Mijlociu şi Africa de Nord. Chiar şi în ţările dezvoltate, 15 milioane de persoane suferă de foame. Criza alimentară provoacă exodul masiv al populaţiei sărace din zonele amintite, către ţările dezvoltate, deopotrivă cu conflictele armate aflate în curs.
Să înţelegem mai profund această tragedie, aş pune o întrebare – câţi dintre noi au fost vreodată disperaţi la gândul că nu întrevăd nici o perspectivă imediată pentru procurarea hranei? În astfel de cazuri, disperarea ia locul lucidităţii, iar moralitatea dispare. Foamea cronică produce abrutizarea şi dezumanizarea la modul absolut.
Dar aceste constatări nu sunt menite doar să ne îngrijoreze, ci să ne provoace la atitudine, la angajare, la hotărâri care să determine gesturi concrete, din partea întregii lumi civilizate, pentru a veni neîntârziat în ajutorul celor condamnaţi la suferinţă şi la moarte prin inaniţie.
Ajutorarea celor peste un miliard de oameni care supravieţuiesc cu mai puţin de un dolar pe zi presupune nu numai măsuri sociale. Programele de care au nevoie aceste populaţii trebuie să includă planuri de creştere economică, politici macroeconomice de stabilizare, reforme structurale, creşterea nivelului de educaţie, reabilitarea mediului natural din zonele afectate.
Copiii flămânzi, adevărate schelete ambulante, femei şi bătrâni cu coastele la vedere şi ochii ieşiţi din orbite mor de foame sub ochii noştri. Avem ceva să ne reproşăm? Sunt convins că da!
Undeva, în lume, o mulţime de oameni flămânzi şi disperaţi aşteaptă ajutorul nostru. Câteva iniţiative din partea noastră ar fi salvatoare pentru mulţi dintre ei. Chiar şi însuşindu-ne din înţelepciunea lui Mahatma Gandhi, care spunea că „tot ce mâncăm peste strictul necesar, furăm din stomacul săracilor”.
