Cu durere a inimii, străluminată de nădejdea Învierii, am aflat de trecerea la Domnul a vrednicei de pomenire Stavrofora Hristofora Hârjabă (1939-2024), proin stareța Mănăstirii Bogdana din județul Bacău.
Ca un vechi părinte și prieten în duh al maicii starețe și al obștii monahale atât de primitoare de la Bogdana, simt nevoia să încurajez și să alin duhovnicește pe monahiile care acum își petrec mama lor spirituală pe ultimul drum pământesc.
Maica Stareță Hristofora a fost una dintre mironosițele de taină ale monahismului feminin românesc. Alungată din pacea mănăstirii Bujoreni prin infamul decret comunist din 1959, a trăit călugărește în lume, într-o colibă sărăcăciosă de nuiele și nămol, până când, alături de îmbunătățitul Părinte Isaia Țugurlan, în 1968, a pus început restaurării vetrelor monahale închise sau părăsite. A fost, așadar, printre veghetoarele care nu au abandonat nicio clipă crucea monahismului românesc în timpul persecuției atee.
A lucrat neobosit de atunci, cu timp și fără timp, pentru rectitorirea de schituri și mănăstiri, atât în fundamentele materiale, cât, mai ales, în cele duhovnicești, de alcătuire și de creștere a obștilor monahale. Din 1970 s-a aflat la Mănăstirea Bogdana, a cărei stareță i-a fost până acum, alături de ucenica sa Maica Mihaela, unde a crescut duhovnicește generații de monahii.
Întotdeauna am fost impresionat de dragostea jertfelnică a obștii de la Bogdana și de smerenia, delicatețea și ospitalitatea întru Hristos a Maicii Hristofora.
Lucrarea sa pilduitoare a dat roade binecuvântate și mă rog Bunului Dumnezeu ca moștenirea sa să rămână și să aducă pe mai departe rod, spre mântuirea celor mulți.
Veșnica sa pomenire din neam în neam!
+MACARIE,
Episcopul Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord
