Al treilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române s-a născut în data de 22 februarie 1901, în satul Suiești, județul Vâlcea. A urmat Seminarul Teologic „Sfântul Nicolae” din Vâlcea, apoi Facultatea de Teologie din București, pe care a absolvit-o în 1929, scrie basilica.ro.
Între 1923 și 1926 a fost învățător în satul Olteanca, județul Vâlcea, iar între 1932 și 1939 a ocupat funcția de director al seminarului pe care îl absolvise.
În 1924 s-a căsătorit cu Lucreția Popescu, iar împreună au avut doi copii, Ovidiu și Silvia. În același an, a fost hirotonit preot și numit paroh în localitatea Băbeni. A rămas văduv în 1935, la vârsta de 34 de ani.
La propunerea Mitropolitului Irineu Mihălcescu, în ședința de lucru din 30 iulie 1945, Sfântul Sinod l-a ales pe preotul văduv Ioan Marina în demnitatea de Arhiereu vicar al Mitropoliei Moldovei și Sucevei, cu titulatura „Vasluianul”.
După retragerea Mitropolitului Irineu Mihălcescu, Patriarhul Nicodim Munteanu l-a desemnat pe Arhiereul vicar Justinian Vasluianul ca locțiitor al scaunului mitropolitan al Moldovei. Ulterior, în data de 19 noiembrie 1947, Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales în funcția de Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei. În această perioadă, Mitropolitul Justinian a depus eforturi pentru refacerea eparhiei afectate de război și de calamitățile naturale.
După trecerea la cele veșnice a Patriarhului Nicodim Munteanu, pe 27 februarie 1948, Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales pe Mitropolitul Justinian ca Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Ungrovlahiei și Patriarh al României.
Timp de 29 de ani (1948-1977), Patriarhul Justinian a condus Biserica Ortodoxă Română într-o perioadă dificilă, marcată de persecuțiile regimului comunist.
Primele canonizări de sfinți români
Unul dintre cele mai importante demersuri din perioada Patriarhatului Justinian Marina a fost generalizarea cultului sfinților români, într-un context dificil pentru Biserica Ortodoxă Română.
Astfel, în 1950, Sfântul Sinod a hotărât canonizarea a șapte sfinți români: Sfântul Calinic de la Cernica, Mitropoliții Ilie Iorest și Sava Brancovici ai Transilvaniei, Sfântul Ioan Valahul, Cuvioșii mărturisitori Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara și Mucenicul Oprea din Săliște.
Totodată, decizia sinodală a extins cinstirea unor sfinți cu moaște aflate în România, precum Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, Sfânta Parascheva de la Iași și Sfântul Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor.
Proclamarea generală a acestor canonizări a avut loc în 1955, marcând un moment crucial în viața spirituală a Bisericii Ortodoxe Române.
Patriarhul Justinian Marina a trecut la cele veșnice în data de 26 martie 1977. Trecând pe bulevardul Magheru, a observat cum o bilă de beton lovea Biserica Enei, fapt care i-a provocat o emoție atât de puternică, încât a făcut infarct miocardic.
Patriarhia Română a omagiat activitatea celui de-al treilea patriarh al României declarând anul 2017 drept Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului.
Anul acesta, Biserica Ortodoxă Română celebrează 100 de ani de la ridicarea la rangul de Patriarhie și 140 de ani de autocefalie. De-a lungul acestui secol, Biserica a fost condusă de șase patriarhi.
Printre evenimentele dedicate acestei aniversări se numără și sfințirea mare a Catedralei Naționale, care va avea loc pe 26 octombrie.
Sursa: basilica.ro
Sursa video: TRINITAS TV
