Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la proclamarea locală a canonizării Sfintei Cuvioase Mavra de pe Ceahlău ce a avut loc la Mănăstirea Durău luni, 4 mai 2026, scrie doxologia.ro.
Cu multă bucurie și evlavie cinstim astăzi după vrednicie chipul luminos al Sfintei Cuvioase Mavra de pe Muntele Ceahlău, marea nevoitoare isihastă care a luminat pământul Moldovei la sfârșitul veacului al XVII-lea și începutul veacului al XVIII-lea. Prin această sfântă mult nevoitoare, lucrarea rugăciunii neîncetate a prins rădăcini adânci în desișurile codrilor și pe povârnișurile abrupte ale munților. Mărturia ei tăcută, dar cunoscută prin însăși viața ei și prin urmele duhovnicești lăsate, ne îndeamnă să privim cu evlavie la această cuvioasă purtătoare de Dumnezeu, care, strălucind în virtute, s-a făcut prin faptele sale povățuitoare a sihaștrilor și a oamenilor căutători de Dumnezeu.
1. Rugătoare isihastă
Cea mai înaltă și mai tainuită lucrare a Sfintei Cuvioase Mavra a fost rugăciunea inimii sau rugăciunea isihastă. Această rugăciune, care are darul de a aduna toate puterile sufletului într-o singură mișcare lăuntrică, prin pomenirea neîncetată a numelui Domnului Iisus Hristos, a aprins în inima cuvioasei lumina cea curățitoare a iubirii dumnezeiești.
Sfânta Cuvioasă Mavra, trăind înainte ca isihasmul moldav să cunoască acea înflorire deplină din veacul al XVIII-lea, din timpul marelui dascăl al rugăciunii, Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț, mărturisește, prin însăși viețuirea sa, că lucrarea aceasta era prezentă deja în munții și sihăstriile Moldovei, fiind moștenirea vie a unei tradiții ce se transmitea, din duhovnic în ucenic, prin viu grai și prin viața duhovnicească a rugătorului. Acest fapt este subliniat și în lucrarea domnitorului Dimitrie Cantemir, „Descriptio Moldaviae” (Descrierea Moldovei), care spunea că în zona Muntelui Ceahlău „foșneau pădurile de mulțimea sihaștrilor”.
Tradiția ne spune că Sfânta Cuvioasă Mavra dormea numai câteva ore pe noapte așezată pe un scăunel, făcea sute de metanii, mânca o singură dată în zi, către seară, mulțumindu-se cu câțiva pesmeți muiați în apă și cu câteva fructe sălbatice adunate din pădure. În bordeiul ei pustnicesc, ridicat cu propriile mâini din pământ și lemn, mintea Sfintei Cuvioase Mavra se cobora necontenit în adâncul inimii, repetând cu fiecare suflare numele sfânt și mântuitor al Domnului Iisus Hristos.
Pomenirea neîncetată a rugăciunii „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătoasa!” a transformat sărăcăcioasa ei chilie într-un colț de cer. Lucrarea rugăciunii isihaste este arătată și de biserica ridicată în Poiana maicilor care avea hramul Schimbării la Față a Domnului, sărbătoare luminată de practica rugăciunii isihaste. Precum pe Tabor, Domnul Iisus Hristos S-a arătat ucenicilor Săi, Petru, Iacov și Ioan, învrednicindu-i să vadă slava Lui dumnezeiască; tot astfel, în aspră nevoință, rostind neîncetat rugăciunea inimii, Sfânta Cuvioasă Mavra de pe Ceahlău s-a învrednicit să vadă lumina necreată a slavei lui Hristos, potrivit făgăduinței: „fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8). Astfel, însuși locul ales pentru bisericuța din Poiana Maicilor, cu vedere spre vârful Panaghiei, și hramul ales, Schimbarea la Față, sunt mărturii tainice ale lucrării lăuntrice săvârșite de Sfânta Cuvioasă Mavra pe Muntele Ceahlău.
2. Smerita cugetare și viețuire
A doua trăsătură fundamentală a vieții Sfintei Cuvioase Mavra de pe Ceahlău constă în smerenia sa profundă. Lucrarea rugăciunii neîncetate a rodit în Sfânta Mavra, la vremea cuvenită, prin lumina harului Duhului Sfânt care se vădea în harismele duhovnicești ale acestei cuvioase: darul înainte-vederii, al vindecărilor și al povățuirii. Aceste harisme, dăruite de Dumnezeu pentru adânca ei smerenie, au fost primite de ea cu sfială, fiind mereu atentă la viața sa duhovnicească. Asemenea unui ostaș care păzește o cetate să nu fie cucerită de dușmani, cuvioasa păzea cetatea sufletului ei cu rugăciunea neîncetată și cu smerita cugetare, ca să nu fie cucerită de vrăjmași, biruind toate ispitele diavolilor. Smerenia, pe care părinții pustiei o numeau „mama tuturor virtuților”, ajută ca harismele duhovnicești să fie primite cu multă grijă, ca lucrarea duhovnicească să nu se transforme, prin trufie, proprie omului căzut, în cădere din har a rugătorului.
Hotărârea de a se retrage într-un loc și mai ferit al muntelui, a izvorât dintr-o adâncă conștientizare a propriei nevrednicii. Ea s-a retras în adâncul codrului, pentru că, mai presus de orice, voia să se afle în singurătate și liniște, înaintea lui Dumnezeu, pentru a se dedica cu totul rugăciunii și nevoințelor pustnicești.
Pentru adânca ei smerenie, pe cât de necunoscută a voit ea să fie, retrăgându-se în pădurile Muntelui Ceahlău, pe atât Dumnezeu a descoperit sfințenia ei spre folosul duhovnicesc al poporului dreptcredincios. Astfel, în această mare nevoitoare isihastă se împlinesc cuvintele Domnului Iisus Hristos: „Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, așa încât ei să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16).
3. Mare povățuitoare a cuvioaselor isihaste
Al treilea aspect foarte important al vieții Sfintei Cuvioase Mavra este lucrarea povățuirii și a discernământului duhovnicesc. Roadele rugăciunii curate și ale smereniei sale adânci nu au putut rămâne ascunse, întrucât Domnul Hristos, Cel ce a zis că „nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă” (Matei 5, 14), a binevoit ca harismele ei să se reverse, ca dintr-o fântână binecuvântată, peste o mulțime de suflete însetate de Dumnezeu. Așa s-a ridicat Sfânta Cuvioasă Mavra, fără voia ei, la măsura unei mari povățuitoare pentru maicile și surorile sihastre de pe Muntele Ceahlău care viețuiau sub îndrumarea ei și pentru toți cei ce căutau sfat de suflet ziditor.
Cele dintâi roade ale acestei lucrări de povățuire s-au arătat în jurul ei chiar în obștea de la Schitul Silvestru. Maicile din schit, văzând smerenia și râvna ei către cele duhovnicești, au luat exemplul vieții ei ca pe o predică vie. Mai apoi, după retragerea ei la Poiana de la Ponoară, acolo unde nădăjduise să se nevoiască în singurătate, maicile iubitoare de aspră viețuire aflându-o au început să o cerceteze pentru a primi sfat duhovnicesc. Cu stăruință, mai multe dintre ele au cerut îngăduința de a rămâne în preajma sfintei, întocmind astfel, acea mică obște ce avea să devină, cu vremea, sâmburele unei adevărate vetre monahale. Așa s-a născut, prin ostenelile mâinilor lor și prin ajutorul credincioșilor din satele din apropierea muntelui, bisericuța cu hramul Schimbării la Față a Domnului, dimpreună cu chiliile necesare vieții de obște. Numele Schitului „Poiana maicilor”, păstrat până în zilele noastre în toponimia locului, este ecoul clar al acestei lucrări duhovnicești deosebite a Sfintei Cuvioase Mavra, povățuitoare a monahiilor isihaste.
Canonizarea Sfintei Cuvioase Mavra de pe Ceahlău, împreună cu celelalte 15 sfinte femei românce, arată lucrarea binecuvântată a lui Dumnezeu în mijlocul poporului român, din care s-au ridicat aceste sfinte femei, mame spirituale ale poporului român, care prin viețile lor sfinte s-au făcut pilde de trăire creștină, călăuzind credincioșii spre Hristos, pe calea mântuirii.
Astăzi, la momentul binecuvântat al proclamării locale a canonizării Sfintei Cuvioase Mavra de pe Ceahlău, dorim să exprimăm aprecierea și prețuirea noastră față de ierarhii, clericii și credincioșii care, cu multă evlavie, au venit să o cinstească pe această mare rugătoare.
Ne rugăm Sfintei Cuvioase Mavra de pe Ceahlău ca, împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și cu toți sfinții, să mijlocească înaintea Preasfintei Treimi să le dăruiască tuturor celor prezenți pace și bucurie, sănătate și mântuire, spre binele Bisericii întregi.
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
………………………………………
Tomos Sinodal al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române pentru Proclamarea Canonizării Sfintei Cuvioase Mavra de pe Ceahlău
Acest Tomos Sinodal de canonizare se proclamă la Mănăstirea Durău, județul Neamț, astăzi, 4 mai, anul mântuirii 2026, de ziua de prăznuire a Sfintei Cuvioase Mavra de pe Ceahlău.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
Preacucernicului cler, preacuviosului cin monahal și iubiților
credincioși mireni din Patriarhia Română,
Har, pace și bucurie de la Dumnezeu, iar de la Noi, arhierești binecuvântări!
Binecuvântat şi vrednic de toată lauda este a cinsti pomenirea celor ce s-au săvârşit întru sfinţenie, care au câştigat de la Dumnezeu îndrăznire datorită vieţii lor plină de evlavie şi de fapte bune. Preasfânta Treime a rânduit din veşnicie ca pe aceștia să-i învrednicească de asemănarea cu Dumnezeu, împărtăşindu-i de lumina harului Duhului Sfânt şi aşezându-i în Biserica celor drepți, în ceata sfinţilor. Despre ei, Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne spune că, întrucât au ascultat cuvântul Său, s-au făcut „prietenii Lui” (Ioan 15, 14). Pe aceşti sfinţi Biserica îi cinstește cu laude şi cu cântări, precum spune Prorocul David, de Dumnezeu insuflat: ,,Eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, şi foarte s-a întărit stăpânirea lor” (Psalmul 138, 17). Cu adevărat, sfinții au împlinit cuvântul și voia lui Dumnezeu, după cum citim iarăși în Psalmi: „prin sfinții de pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru ei” (Psalmul 15, 3).
Printre acești aleși ai lui Dumnezeu se numără și Sfânta Cuvioasă Mavra de pe Ceahlău. Această mare nevoitoare și iubitoare de Dumnezeu s-a născut la sfârșitul veacului al XVII-lea, într-un sat de pe valea Bistriței, primind la botez numele Maria. Pătrunsă fiind de chemarea lui Hristos, a luat binecuvântarea părinților și a plecat spre aspra viețuire monahală la vârsta de 20 de ani. Tânăra Maria a întâlnit o pustnică, care se nevoia în adâncimea codrului, și a rugat-o să-i dea sfat la începutul vieții sihăstrești. Maica, văzând râvna tinerei, dar știind multele ispite ce se vor năpusti asupra ei, a îndemnat-o: „Mergi la Schitul lui Silvestru și acolo vei găsi odihnă sufletului”. Primind acest îndemn, s-a îndreptat către Schitul Silvestru. Acolo a deprins rânduiala monahală, ajungând cu totul smerită și supusă, împlinind cu bucurie ascultările încredințate. La tunderea în monahism a primit numele Sfintei Mucenițe Mavra, pomenită în ziua de 3 mai. După un timp de ascultare în obște, Sfânta Mavra a cerut stareței sale și duhovnicului să-i dea binecuvântare pentru a se retrage într-un loc mai ascuns în Muntele Ceahlău, în care să-și sporească nevoințele. Deci, primind marea schimă și plecând în pustie, Cuvioasa Mavra și-a făcut un bordei, din pământ și lemn. Ea era însoțită adesea de o căprioară. Acolo se ostenea mult, făcea sute de metanii, mânca o dată în zi, seara, și noaptea dormea numai câteva ore pe un scaun. Prin citirea zilnică a psalmilor, a ajuns să cunoască pe de rost întreaga Psaltire. La aceasta adăuga citirea zilnică a Sfintei Scripturi și Rugăciunea lui Iisus. Ajungând la mare sporire duhovnicească, a dobândit darul înainte-vederii și al povățuirii sufletelor, iar fiarele pădurii i se supuneau. Când sfânta a primit de la Dumnezeu înștiințare că i se apropie sfârșitul acestei vieți, a rugat maicile să cheme preotul duhovnic. După ce acesta a spovedit-o și a împărtășit-o, chipul bătrânei pustnice s-a umplut de pace și de lumină. A doua zi, când maicile au intrat în chilia ei, au găsit-o fără suflare, întinsă pe pat, cu fața către răsărit, cu mâinile încrucișate pe piept, îmbrăcată după rânduiala călugărească.
Smerenia Noastră, după consultarea Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, împreună cu toți ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, privind la viețuirea plăcută lui Dumnezeu a acestei Sfinte Cuvioase Maici, luând aminte la râvna ei vrednică de laudă pentru rugăciune și apărarea dreptei credințe, și căutând folosul duhovnicesc al poporului drept-credincios ce poartă numele lui Hristos, urmând Tradiției Sfinte a Bisericii Ortodoxe și chemând în ajutor Harul Preasfintei Treimi,
HOTĂRÂM
Ca, de acum înainte și în veci, Sfânta Cuvioasă Mavra de pe Ceahlău, să fie numărată între sfinții Bisericii și să fie pomenită cu cântări de laudă în ziua ei de prăznuire, la 4 mai în fiecare an, urmând ca aceasta să fie înscrisă în Sinaxar, în cărțile de cult, precum și în calendarul Bisericii Ortodoxe Române.
De asemenea, rânduim să se tipărească slujba și viața Sfintei Cuvioase Mavra de pe Ceahlău, să i se zugrăvească icoana, care să fie primită cu toată evlavia de drept-credincioșii creștini, iar chipul ei să fie zugrăvit la loc potrivit, alături de celelalte sfinte cuvioase de neam român, în bisericile care se vor ridica din temelie sau se vor zugrăvi de acum înainte.
Și, pentru ca evlavia drept-măritorilor creștini să sporească prin cinstirea și chemarea în rugăciune a Sfintei Cuvioase Mavra de pe Ceahlău, mai rânduim ca ea să fie și ocrotitoare a unor biserici noi sau reînnoite.
Pentru deplina statornicire a celor pe care le-am hotărât în chip sinodal și canonic, am întocmit și întărim cu semnăturile noastre acest Tomos Sinodal de proclamare a canonizării Sfintei Cuvioase Mavra de pe Ceahlău, pe care îl aducem la cunoștința preacucernicului cler, a preacuviosului cin monahal și iubiților credincioși mireni din Patriarhia Română.
Acest Tomos Sinodal de canonizare se proclamă astăzi, 4 mai, anul mântuirii 2026, la prima prăznuire a Sfintei Cuvioase Mavra de pe Ceahlău.
Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu-Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți! (2 Corinteni 13, 13).
Președintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
† D a n i e l
Arhiepiscopul Bucureştilor,
Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei şi
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,
Dimpreună cu toți ierarhii Sfântului Sinod
Sursa: doxologia.ro
Sursa video: TRINITAS TV
