Duhovnicul Mănăstirii Vorona, protosinghelul Doroftei Cucoș, a fost pomenit miercuri, 23 septembrie, la împlinirea a 17 ani de la trecerea sa la cele veșnice. Chip de rugător, duhovnic și povățuitor, părintele Doroftei a rămas în memoria celor care l-au cunoscut prin smerenie, răbdare și dragostea față de Dumnezeu și de oameni.
Născut la 6 martie 1919, protosinghelul Doroftei Cucoș a cunoscut încă din tinerețe viața mănăstirească și spiritualitatea așezămintelor monahale din Moldova. În perioada 1941–1943 și-a îndeplinit stagiul militar, după care și-a continuat drumul vieții alături de soția sa.
Un moment aparte al vieții sale l-a reprezentat hotărârea de a renunța, împreună cu soția, la viața de familie și de a îmbrățișa viața monahală. Același drum l-au ales și doi apropiați ai săi, Ambrozie Filip și Varsanufie Lipan, împreună cu soțiile lor. Femeile au devenit monahii la Agapia Veche, iar cei trei bărbați s-au călugărit la Mănăstirea Sihăstria.
De-a lungul anilor, părintele Doroftei a îndeplinit mai multe ascultări. Între 1956 și 1959 a fost egumen la Schitul Piatra Tăieturii, iar în 1975 a fost numit egumen la Schitul Horăicioara.
Din 1990 și până în 2009, protosinghelul Doroftei Cucoș a fost duhovnic la Mănăstirea Vorona, unde a devenit un reper pentru obștea monahală și pentru numeroșii credincioși care i-au cerut sfatul și rugăciunea.
Activitatea sa duhovnicească s-a desfășurat în numeroase comunități din Moldova și Bucovina. A slujit și a povățuit credincioși din localități precum Dolhești, Panaci, Ciocănești, Poiana Stampei, Vatra Dornei, Putna, Marginea, Vicovu de Jos, Vicovu de Sus, Străjdeni și din alte așezări.
Ultimii ani ai vieții i-au fost marcați de o îndelungată suferință. La 23 septembrie 2009, părintele Doroftei Cucoș s-a mutat la Domnul, lăsând în urmă amintirea unui duhovnic apropiat de oameni și dedicat vieții de rugăciune.
„Cum stăm toți cei curați cu inima la masă…”
La pomenirea sa, este readusă în atenție una dintre mărturiile sale despre comuniunea omului cu Dumnezeu:
„Cum stăm toți cei curați cu inima la masă, așa ne vrea Dumnezeu la masa bunătăților cerești.”
Cuvintele sintetizează perspectiva duhovnicească prin care părintele Doroftei și-a trăit misiunea: rugăciunea, curățirea inimii, smerenia și apropierea de Dumnezeu.
La Mănăstirea Vorona, memoria protosinghelului Doroftei Cucoș rămâne legată de anii în care a fost duhovnic al așezământului și de numeroșii oameni pe care i-a îndrumat.
La 17 ani de la trecerea sa la Domnul, cei care l-au cunoscut îi păstrează vie amintirea, iar pomenirea sa devine un prilej de rugăciune și de recunoștință pentru lucrarea pe care a desfășurat-o în slujba Bisericii și a credincioșilor.
Sursa: Mănăstirea Vorona
