La 24 septembrie 1724 era sfințită biserica Mănăstirii Văcărești, unul dintre cele mai importante ansambluri de arhitectură religioasă din București. Ctitorită de domnitorul Nicolae Mavrocordat, mănăstirea avea să traverseze trei secole de istorie înainte de a fi demolată în 1986, în timpul regimului communist, amintește Lecția de istorie.
Lucrările la Mănăstirea Văcărești au început în 1716, la inițiativa domnitorului Nicolae Mavrocordat, iar ansamblul a fost finalizat în 1724. La 24 septembrie, biserica având hramul „Sfânta Treime” a fost sfințită.
Considerată una dintre realizările reprezentative ale stilului brâncovenesc, biserica impresiona prin dimensiuni și prin bogăția ornamentației. Interiorul era decorat cu picturi murale, în timp ce fațadele erau împodobite cu sculpturi și elemente decorative din piatră.
Mănăstirea nu a fost însă doar un lăcaș de cult. Complexul cuprindea palatul domnesc, o tipografie, o școală grecească și o bibliotecă importantă, care adăpostea numeroase cărți și manuscrise. Prin rolul său religios, cultural și educațional, Văcăreștiul a devenit unul dintre centrele importante ale Bucureștiului epocii.
De la mănăstire la penitenciar
Istoria ansamblului avea să se schimbe radical în secolul al XIX-lea. După Revoluția de la 1848, la Văcărești au fost aduși deținuți revoluționari, iar ulterior o parte a complexului a fost transformată oficial în penitenciar.
Beciurile palatului domnesc au fost utilizate drept spații de detenție, în timp ce clădirile monahale au început să se degradeze. În perioada interbelică, penitenciarul Văcărești a găzduit mai multe personalități ale epocii, între care Tudor Arghezi, Ioan Slavici și Liviu Rebreanu.
Până la începutul anilor 1970, Văcăreștiul a avut și rolul de închisoare de triere pentru deținuții politici.
Un proiect de restaurare abandonat
În anii 1973–1974, autoritățile au decis evacuarea penitenciarului și demararea unor lucrări de restaurare. Planul urmărea transformarea vechiului ansamblu într-un muzeu dedicat arhitecturii și artei tradiționale românești.
Cutremurul din 1977 a afectat și ansamblul Văcărești, iar în anii următori planurile de restaurare au fost abandonate.
În 1986, autoritățile comuniste au decis demolarea complexului. Dispariția Mănăstirii Văcărești s-a produs în pofida opoziției unor arhitecți și oameni de cultură, precum și a unor demersuri internaționale pentru salvarea monumentului.
Demolarea a însemnat pierderea unuia dintre cele mai importante ansambluri istorice și arhitecturale ale Bucureștiului. Astăzi, Mănăstirea Văcărești rămâne în memoria orașului ca unul dintre monumentele de patrimoniu dispărute în perioada comunistă.
La 302 ani de la sfințirea sa, 24 septembrie reprezintă un moment de rememorare a istoriei Mănăstirii Văcărești și a patrimoniului bucureștean pierdut în urma demolărilor din anii comunismului.
Sursa: Lecția de istorie
Sursa video: TVR
