În această seară, 7 octombrie, delegația Mănăstirii Sihăstria, condusă de părintele stareț Arsenie Popa, a adus la Catedrala Mitropolitană din Iași moaștele Sfântul Cuvios Paisie, mare duhovnic și rugător al secolului trecut. Părinții au fost întâmpinați de Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, precizează doxologia.ro.
Pelerinii care sosesc în aceste zile binecuvântate la Iași se vor închina și la moaștele Sfântului Cuvios Paisie, cel care împreună cu Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria, au îndrumat și binecuvântat credincioșii în vremuri tulburi pentru Biserică și pentru poporul român. După întâmpinarea delegației, clericii s-au îndreptat în interiorul catedralei, unde au săvârșit un scurt moment liturgic.
La finalul slujbei, Preasfinția Sa a rostit un cuvânt de binecuvântare pentru cei prezenți, evocându-l pe Sfântul Paisie drept „cel care ne-a fost mângâietor, povățuitor și înțelegător”:
Întâmpinarea sfintelor moaște ale Sfântului Paisie de la Sihăstria, aduse de părintele stareț Arsenie, unește în noi rugăciunea care se face în pământul Moldovei, rugăciune care cuprinde Iașul, care cuprinde Moldova, și care adună la Iași, astăzi, ca într-o capitală a duhovniciei, în această mare prăznuire a Moldovei, adună credincioși din toată țara. Îi adună pentru că, într-adevăr, în zilele acestea, Iașul este o capitală a rugăciunii, adunând credincioși de pretutindeni prin prăznuirea Sfintei Parascheva, iar astăzi începe înainte-prăznuirea și pomenirea ei, și totodată, aducem împreună rugător, alături de ceilalți sfinți care ocrotesc Catedrala Mitropolitană, și pe Sfântul Paisie de la Sihăstria. Se va fi închinat el însuși în timpul vieții, cu siguranță de mai multe ori, moaștelor Sfintei Parascheva, și el însuși atingându-se de moaște, va fi luat putere să-și ducă mai departe crucea nevoinței, a mărturisirii și a bucuriei pe acest pământ, pentru că omul care se unește cu Dumnezeu, încă de aici cunoaște bucurie și nădejde. […] Deschidem acest moment de bucurie, acest moment de înainte-prăznuire, cu nădejdea că împreună, unii cu alții, închinându-ne și întărindu-ne, să devenim și noi înșine mângâietori și ajutători pe cale unii altora, cinstitori sfinților și, în același timp, mărturisitori ai bucuriei învierii și sfințeniei în această viață.
Racla cu moaștele Sfântului Paisie va fi scoasă, împreună cu racla Sfintei Cuvioase Parascheva, mâine dimineață, 8 octombrie, în jurul orei 6.30, după săvârșirea Acatistului Sfintei și a procesiunii solemne. Pelerinii se pot închina la moaștele celor doi sfinți începând cu ora 7.00.
Vă amintim faptul că detaliile cu privire la hramul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei pot fi găsite pe portalul Doxologia.ro, în secțiunea specială dedicată acestei sărbători. În perioada următoare, aici puteți citi diferite materiale referitoare la cei doi mari sfinți, precum și viziona LIVE sfintele slujbe oficiate cu prilejul hramului.
Sfinte Cuvioase Paisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Blând și smerit întru toate, Cuviosul Paisie a fost rânduit să povățuiască și să mărturisească pe credincioșii care veneau în număr tot mai mare la Sihăstria, atrași de viața aleasă a Părintelui. În anul 1949, Cuviosul Paisie l-a urmat pe ucenicul său, Cuviosul Cleopa, la Mănăstirea Slatina din județul Suceava, unde acesta fusese numit stareț.
În primăvara anului 1954, a revenit la Mănăstirea Sihăstria, unde era mai multă liniște, îndeplinind ascultarea de duhovnic al obștii și al miilor de credincioși din toată țara, timp de peste 35 de ani, până la sfârșitul vieții sale. Îndeletnicindu-se cu rugăciunea stăruitoare, cu postul aspru și cu spovedania zilnică a călugărilor și a mirenilor, Cuviosul Paisie a ajuns unul dintre cei mai cunoscuți și iubiți duhovnici din întreaga țară, pentru nevoința sa și dragostea jertfelnică față de aproapele și pentru multele daruri duhovnicești.
Era vestit pentru puterea sa harismatică, prin care pătrundea în sufletul și în conștiința oamenilor, pentru mila și iubirea cu care primea pe toți la orice oră din zi și din noapte, pentru smerenia sa unită cu blândețea, prin care cucerea și întorcea la pocăință. Celor ce îl cercetau, Sfântul Paisie nu le spunea cuvinte mari, ci se ruga, iar rugăciunea și dragostea sa le dădeau oamenilor bucurie și îi făcea să reînvie duhovnicește. Adesea, i se descoperea starea duhovnicească a celor care îl căutau, precum și a ucenicilor săi răspândiți în toate colțurile țării. Cunoștea de departe nevoile și ispitele prin care treceau aceștia și le dădea ajutor, prin rugăciune și bună povățuire. Pe unii, prin darul înainte-vederii pe care îl avea, îi îndruma să se ferească de primejdiile care îi amenințau, în timp ce altora le descoperea voia lui Dumnezeu.
Nici darul tămăduirilor și al izgonirii duhurilor necurate nu i-a lipsit, mulți dobândind sănătate sufletească și trupească în urma binecuvântărilor și rugăciunilor sale. În perioada prigoanei monahale de după decretul din 1959, care i-a îndepărtat pe majoritatea călugărilor tineri din mănăstiri, Cuviosul Paisie, ca un adevărat păstor dreptcredincios și jertfelnic, a întărit duhovnicește pe mulți dintre cei care au fost siliți să plece în lume, până când aceștia au putut reveni la mănăstirile lor de metanie.
A scris pagini pline de duh pentru cei care veneau să-i ceară sfatul
Astfel, Cuviosul Paisie a avut un rol însemnat în perioada cea mai grea a secolului al XX-lea, aceea de luptă fățișă a comunismului ateu împotriva credinței. În acele vremuri, prin înțelepciunea sa și prin sfaturile insuflate de Dumnezeu, Sfântul s-a remarcat ca un iscusit călăuzitor duhovnicesc. Între anii 1972-1985, fiind iubitor de singurătate, s-a nevoit într-un loc mai retras, la Schitul Sihla, aproape de Peștera Sfintei Teodora. Însă, cei care îl iubeau l-au căutat și acolo, știind că binecuvântarea Cuviosului îi ușura sufletește și le dădea putere să biruiască ispitele vieții.
Cu toate acestea, în puținele momente când nu era asaltat de credincioși, Cuviosul a găsit răgaz să scrie pagini pline de duh și multe versuri de pocăință, dar și să lucreze în grădină, făcând-se pildă de hărnicie și slujire smerită. În ultimii ani ai vieții sale pământești, Cuviosul Paisie a fost încercat de multe suferințe trupești, pe care le-a primit cu multă credință, arătând îndelungă și pilduitoare răbdare pentru ucenicii săi.
În anul 1985, a revenit la Sihăstria, unde a continuat să poarte de grijă fiilor săi duhovnicești, dându-le sfaturi până în ultimele zile ale vieții sale. În toamna anului 1990, la 18 octombrie, în vârstă de 93 de ani, Cuviosul Paisie și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, numărându-se în ceata Sfinților Cuvioși Părinți.
A fost canonizat în iulie 2024 de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, dimpreună cu Sfântul Cuvios Cleopa Ilie, cu cinstire în ziua de 2 decembrie. Proclamarea solemnă a canonizării lor a avut loc în data de 4 februarie 2025, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie, iar Proclamarea locală a avut loc în data de 7 august 2025, la Mănăstirea Sihăstria.
Sursa: doxologia.ro
