Pelerinajul la sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva este, pentru mii de oameni, mai mult decât un drum spre Iași. Este un drum al credinței, al nădejdii și al iubirii, o călătorie a sufletului în căutarea liniștii, a mângâierii și a apropierii de Dumnezeu, Care lucrează în viața noastră și prin „prietenii și casnicii Săi” – sfinții, scrie ziarullumina.ro.
Pentru mulți pelerini, întâlnirea cu Sfânta Parascheva reprezintă o rază de lumină în mijlocul încercărilor vieții, o alinare pentru durerile nerostite și o sursă de putere în clipele în care povara necazurilor pare prea grea. Indiferent de vremurile pe care le trăim, oamenii pornesc an de an spre Iași, purtând în suflet dorința de a se ruga, de a mulțumi și de a-și găsi pacea înaintea celei pe care o simt atât de aproape de inimile lor.
A încerca să le înțelegi drumul înseamnă să privești dincolo de mulțime, de oboseală și de orele de așteptare. Înseamnă să vezi credința care îi adună, suferințele care îi apropie și nădejdea care îi ține în picioare. Pentru că pelerinajul nu este doar o tradiție, ci și o nevoie profundă a sufletului, o mărturie a dorinței omului de a se apropia de Dumnezeu și de a găsi puterea de a merge mai departe.
Sfânta Cuvioasă Parascheva este pentru cei îndurerați un sprijin duhovnicesc și un semn al speranței. Prin rugăciune, credință, nădejde și dragoste, pelerinii își regăsesc curajul de a înfrunta încercările trecătoare ale vieții. Iar bucuria care li se așterne pe chip atunci când ajung înaintea sfintelor moaște vorbește despre emoția unei întâlniri tainice, despre recunoștință, evlavie și dorul omului de sfințenie.
Pentru osteneala și rugăciunile lor, pelerinii nădăjduiesc în binecuvântarea lui Dumnezeu și în mijlocirea Sfintei Parascheva, aducând înaintea ei toate frământările, dorurile și neputințele lor.
Pentru că, uneori, drumul până la Iași nu se măsoară în kilometri, ci în lacrimi, rugăciuni și speranțe.
Este un drum făcut cu o rugăciune în gând și cu o durere pe care poate numai Dumnezeu o cunoaște.
Un drum pe care fiecare poartă în inimă numele unui copil, al unui părinte, al unui om drag sau al cuiva pentru care se roagă în taină.
Unii vin să ceară ajutor. Alții vin să mulțumească pentru binecuvântările primite. Unii pășesc spre raclă cu ochii în lacrimi, iar alții cu o nădejde pe care nu au mărturisit-o nimănui. Fiecare vine cu povestea sa, cu încercările și bucuriile sale, dar toți sunt uniți de aceeași dorință: aceea de a se apropia de Dumnezeu și de a cere mijlocirea sfinților Săi.
Pe unde trec, sfinții lasă binecuvântare, bucurie și har. Iar acolo unde credința se întâlnește cu rugăciunea, sufletul găsește puterea de a spera din nou.
Sfântă Cuvioasă Parascheva, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Sfinte Cuvioase Paisie de la Sihăstria, roagă-te pentru noi!
Sursa: ziarullumina.ro
