În fiecare an, apropierea sărbătorii Sfintei Cuvioase Parascheva aduce la Iași numeroși pelerini veniți din toate colțurile țării, dar și din străinătate. Oamenii așteaptă ore în șir pentru a se închina la sfintele moaște, purtând în suflet rugăciuni, dorințe și speranța de a găsi alinare în momentele dificile ale vieții, precizează Doxologia Știri.
Pentru unii, aceste imagini cu șiruri lungi de credincioși reprezintă o expresie a unei tradiții religioase greu de înțeles în societatea modernă. Pentru cei care participă însă la pelerinaj, gestul închinării are o semnificație spirituală profundă.
Pe rețelele de socializare, un mesaj atribuit unui credincios exprimă această perspectivă într-o manieră sugestivă: „Nouă ne e dor de Rai, ne e dor de Dumnezeu, de Maica Preacurată, de Cuvioasa Parascheva și de Sfinții Săi Tămăduitori”.
Mesajul continuă prin asumarea identității de „pupători de moaște”, expresie folosită uneori în mod ironic sau peiorativ, dar pe care autorul o transformă într-o declarație de credință și apartenență spirituală.
Pelerinajul, între tradiție și trăire spirituală
În spiritualitatea ortodoxă, cinstirea sfintelor moaște este legată de credința în sfințenia celor care și-au dedicat viața lui Dumnezeu și în comuniunea dintre credincioși și sfinți. Pentru pelerini, apropierea de racla cu sfintele moaște este un prilej de rugăciune, reculegere și întărire sufletească.
Dincolo de aglomerație și de timpul îndelungat petrecut la rând, fiecare pelerin își trăiește experiența în mod personal. Unii se roagă pentru sănătate, alții pentru familie, pentru cei aflați în suferință sau pentru găsirea liniștii sufletești.
Într-o societate în care credința este privită diferit de la o persoană la alta, pelerinajele rămân un fenomen important al vieții religioase din România. Ele aduc împreună oameni de vârste și din medii diferite, uniți de aceeași dorință de a se ruga și de a-și mărturisi credința.
Pentru credincioșii care participă an de an la acest eveniment, drumul către sfintele moaște nu este doar un drum parcurs fizic, ci și unul interior, în căutarea speranței, a iertării și a apropierii de Dumnezeu.
Sursa: Doxologia Știri
