Medicul și savantul Constantin I. Parhon, una dintre personalitățile marcante ale medicinei românești, s-a născut la 15 octombrie 1874, la Câmpulung Muscel. Prin activitatea sa de cercetare, didactică și medicală, acesta a contribuit decisiv la dezvoltarea endocrinologiei în România și la afirmarea ei pe plan internațional, precizează site-ul parhoniasi.ro.
Deși activitatea sa politică rămâne un subiect controversat, contribuțiile științifice ale lui Constantin Ion Parhon ocupă un loc important în istoria medicinei. Acesta este considerat întemeietorul școlii românești de endocrinologie și unul dintre pionierii studiului glandelor endocrine.
Parhon a urmat cursurile Facultății de Medicină din București între anii 1893 și 1900, obținând titlul de doctor în medicină cu o teză dedicată tulburărilor vasomotorii în hemiplegie. În primii ani de activitate profesională, s-a remarcat prin cercetări în neurologie și psihiatrie, domenii care aveau să contribuie la conturarea preocupărilor sale ulterioare pentru endocrinologie.
Un moment important al carierei sale a fost publicarea, în 1909, împreună cu medicul Moise Goldstein, a lucrării Les sécrétions internes, considerată o contribuție timpurie de referință în dezvoltarea endocrinologiei. Prin cercetările și activitatea universitară desfășurate de-a lungul deceniilor, Parhon a format generații de medici și a contribuit la consolidarea acestei specialități în România.
Între 1913 și 1933, a fost profesor de neurologie și psihiatrie la Facultatea de Medicină din Iași. Ulterior, a activat la Facultatea de Medicină din București, unde a contribuit la dezvoltarea învățământului și cercetării endocrinologice. Activitatea sa științifică a cuprins peste 400 de lucrări, dedicate unor domenii precum neurologia, psihiatria, endocrinologia, genetica și biologia îmbătrânirii.
Prestigiul său profesional a fost recunoscut și prin alegerea ca membru al Academiei Române, al cărei membru corespondent a devenit în 1928, iar membru titular în 1939. De asemenea, a participat la înființarea și dezvoltarea unor societăți științifice și publicații de specialitate.
În 1946, a fost înființat Institutul de Endocrinologie care îi poartă numele, instituție importantă pentru dezvoltarea cercetării și a practicii medicale în acest domeniu. Parhon a fost implicat și în activitatea Institutului de Geriatrie, fiind un susținător al cercetărilor privind îmbătrânirea.
Dincolo de activitatea medicală, savantul a manifestat un interes constant pentru botanică și horticultură. În paralel, a avut și o carieră politică, desfășurată într-o perioadă complexă a istoriei României, aspect care impune o evaluare distinctă față de meritele sale științifice.
Constantin I. Parhon a murit la 9 august 1969, la București. La 152 de ani de la nașterea sa, numele său rămâne legat de dezvoltarea endocrinologiei românești și de contribuția cercetătorilor români la progresul medicinei.
Sursa: parhoniasi.ro
Sursa video: Asociatia pentru educatie TEOFOR
