Biserica „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din municipiul Botoșani își va sărbători hramul luni, 26 octombrie 2026, când Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, unul dintre marii martiri ai creștinătății. Cu acest prilej, la lăcașul de cult vor fi oficiate slujbe religioase la care sunt așteptați credincioșii din municipiu și din împrejurimi.
Manifestările liturgice vor începe duminică, 25 octombrie, de la ora 17:00, cu Vecernia Mare a hramului și Litia, la care va participa un sobor de preoți.
În ziua hramului, luni, 26 octombrie, programul va debuta la ora 07:30, cu Utrenia, urmată, de la ora 08:30, de slujba Acatistului. Sfânta Liturghie va începe la ora 09:00, iar de la ora 10:30 va avea loc pomenirea ctitorilor bisericii.
Sfântul Dimitrie, mărturisitor al credinței creștine
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a trăit în perioada împăratului Maximian și a fost guvernator al Tesalonicului. Potrivit tradiției creștine, pentru mărturisirea credinței în Hristos și pentru răspândirea învățăturii creștine, a fost întemnițat și condamnat la moarte.
După martiriul său, mormântul Sfântului Dimitrie a devenit loc de pelerinaj, fiind asociat cu numeroase mărturii despre minuni și vindecări. Tradiția potrivit căreia din mormântul său izvorăște mir parfumat i-a adus numele de „Izvorâtorul de Mir”. În calendarul ortodox, sărbătoarea sa este marcată cu cruce roșie.
O biserică cu o istorie de peste două secole
Istoria Parohiei „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din Botoșani este legată de existența unui vechi lăcaș de cult din lemn, cu același hram, care s-a aflat pe locul actualei biserici până la începutul secolului al XIX-lea.
Biserica actuală este construită din piatră și cărămidă, pe o fundație de granit cu o adâncime de peste doi metri. Lăcașul are plan treflat, ziduri cu o grosime de aproximativ 1,80 metri și o înălțime de 12 metri. Turnul clopotniței este amplasat la intrarea în pronaos, deasupra cafasului.
Între anii 1873 și 1874, biserica a trecut prin lucrări de consolidare, fiind reparate fisurile apărute la arce și bolți. Tot atunci au fost pictate icoanele de pe catapeteasmă de către pictorul N. Străjescu. Lucrările au fost finanțate de Ecaterina Mișoglu, a cărei piatră funerară se află în curtea bisericii, alături de cele ale ctitorilor Ioan și Maria Mavromati.
În jurul anului 1906, biserica a devenit capelă militară a Garnizoanei Botoșani, funcție pe care a păstrat-o până după anul 1945. În această perioadă, administrarea lăcașului a revenit garnizoanei, care a inițiat și lucrări de reparații în anul 1937. Printre cei care au participat la slujbele oficiate aici s-a numărat și arhimandritul Ilie Cleopa, originar din ținutul Botoșanilor.
După anul 1945, biserica a fost închisă pentru câteva decenii, iar autoritățile vremii au intenționat să o demoleze. Reluarea activității liturgice s-a realizat începând cu anul 1975, prin implicarea preotului Theodor Dăscălescu, în cadrul administrării asigurate de Parohia Vovidenia. Slujbele erau oficiate în special în perioada mai-octombrie, deoarece biserica nu dispunea de posibilități de încălzire pentru sezonul rece.
Restaurare și revenirea la statutul de parohie
La 1 noiembrie 1993, biserica a redevenit sediul Parohiei „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”, iar responsabilitatea pastorală i-a fost încredințată preotului Dumitru Volentiru. Acesta a inițiat lucrările de consolidare și reparații capitale, desfășurate în perioada 1996-2003.
În cadrul acestor intervenții, icoanele de pe catapeteasmă, precum și cele din naos și pronaos, au fost restaurate de profesorul Liviu Marfievici. Pictura murală interioară, realizată în tehnica fresco, îi aparține pictorului bisericesc Dan Gogu, din București.
În prezent, parohia este păstorită de preotul Olivian Sandu.
Sărbătoarea hramului reprezintă un prilej de rugăciune și de rememorare a istoriei acestui lăcaș de cult, care a traversat perioade dificile, și-a reluat activitatea religioasă și continuă să facă parte din viața spirituală a comunității botoșănene.
