Pentru a înțelege personalitatea Sfântului Cuvios Visarion de la Lainici, trebuie să ne întoarcem la anii formării sale duhovnicești, petrecuți la Mănăstirea Frăsinei, unde i-a avut ca povățuitori pe Episcopul Gherasim Saffirin și pe starețul Porfirie Bucurescu, doi mari părinți ai monahismului românesc, scrie ziarullumina.ro.
Înainte de a intra în monahism, Vasile Toia a urmat școala de cântăreți bisericești, iar apoi a slujit la strana Episcopiei Romanului. Aici l-a cunoscut pe Episcopul Gherasim, de la care a învățat că adevărata frumusețe a cântării bisericești izvorăște din rugăciune și din curăția sufletului.
Îndrumat de acesta, tânărul Vasile a simțit chemarea vieții monahale și, în august 1907, a plecat la Mănăstirea Frăsinei, unde a fost primit cu dragoste de starețul Porfirie Bucurescu.
La Frăsinei, s-a remarcat prin ascultare, smerenie și râvnă pentru slujbele bisericești. Își împlinea cu seriozitate toate îndatoririle și căuta să-și îndrepte necontenit viața, luptând cu mândria, mânia și judecarea aproapelui. În anul 1910, a primit tunderea în monahism, primind numele de Visarion.
Un moment important al vieții sale a fost reîntâlnirea cu Episcopul Gherasim Saffirin, retras la Mănăstirea Frăsinei în anul 1911. Sfântul Visarion i-a devenit ucenic apropiat, ajutându-l atât în cele gospodărești, cât și la alcătuirea și scrierea cântărilor psaltice.
Prin apropierea de acest mare ierarh, a învățat nu doar frumusețea rugăciunii, ci și curajul mărturisirii credinței. Împreună au contribuit la dezvoltarea unei frumoase tradiții de cântare bisericească, păstrată până astăzi la Frăsinei.
După trecerea la cele veșnice a Episcopului Gherasim, în anul 1922, Sfântul Visarion a primit noi responsabilități în mănăstire. A fost hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah, iar în anul 1927 a fost ales econom al doilea, ocupându-se de buna organizare a vieții mănăstirești.
Prin blândețe, răbdare și înțelepciune, reușea să-i îndrume pe ceilalți și să păstreze pacea în obște. Nu făcea deosebire între ascultările importante și cele mărunte, ci le împlinea pe toate cu aceeași responsabilitate, considerând fiecare lucrare o formă de slujire a lui Dumnezeu.
Toate aceste experiențe l-au pregătit pentru viitoarea sa misiune de stareț la Mănăstirea Lainici și pentru mărturisirea credinței, care avea să-i aducă și cununa muceniciei.
Privind viața Sfântului Visarion, înțelegem cât de importante au fost modelele sale duhovnicești. De la Episcopul Gherasim a învățat rugăciunea și curajul mărturisirii, iar de la starețul Porfirie a deprins smerenia, ascultarea și grija față de aproapele.
Exemplul său ne îndeamnă să fim statornici în credință, smeriți în ascultare și răbdători în încercările vieții. Să înțelegem că sfințenia se dobândește prin rugăciune, jertfă și dragoste față de Dumnezeu și de oameni.
Să ne ajute Bunul Dumnezeu, prin rugăciunile Sfântului Cuvios Visarion de la Lainici, să urmăm și noi calea credinței și a dăruirii! Amin.
Un articol de: Protos. Antim Motorga
Sursa: ziarullumina.ro
