Indiferența este poate cea mai grea haină pe care o poate îmbrăca omul, pentru că îl îndepărtează de sine, de ceilalți și de tot ceea ce dă sens vieții. Pentru a construi o lume mai bună avem nevoie de suflet, voință și implicare. Avem nevoie să simțim, să înțelegem și să nu rămânem nepăsători în fața frumuseții, dar mai ales a suferinței, scrie doxologia.ro.
Opusul dragostei nu este ura, ci indiferența. Opusul voinței nu este reaua-voință, ci tot indiferența. Ura este o trăire, un foc care mocnește, în timp ce indiferența este absența oricărui sentiment, a oricărei reacții și a dorinței de a schimba ceva. Este o tăcere a sufletului, poate cea mai tristă formă de înstrăinare.
Când devenim indiferenți față de suferința oamenilor, față de problemele societății sau față de natură, ne îndepărtăm treptat de propria umanitate. Să vezi lacrimi și nedreptate în jurul tău și să alegi să întorci privirea înseamnă să renunți la responsabilitatea de a fi om.
Sufletul își pierde lumina atunci când nu mai știe să fie sensibil, să ofere compasiune și să răspundă strigătului de ajutor. Pentru că binele nostru nu poate exista pe deplin în afara binelui celor din jur.
De aceea, să nu rămânem indiferenți! Să ne implicăm, să dăruim și să facem, fiecare după puterile sale, lumea mai frumoasă și mai caldă. O lume mai bună începe acolo unde nepăsarea se sfârșește și începe să ne pese.
Sursa: doxologia.ro
