Pe 21 noiembrie 1918 se năștea părintele Constantin Galeriu, preot, teolog, profesor și mărturisitor al credinței, o personalitate marcantă a Bisericii Ortodoxe Române. Rămas în memoria credincioșilor prin predicile sale profunde, curajul în fața persecuțiilor comuniste și milostenia față de cei nevoiași, părintele Galeriu a fost un exemplu de credință trăită prin fapte, scrie doxologia.ro.
Născut în satul Răcătău-Răzeși, județul Bacău, la 21 noiembrie 1918, Constantin Galeriu a urmat Seminarul Teologic „Sfântul Gheorghe” din Roman, apoi Facultatea de Teologie din București, pe care a absolvit-o în 1942. Și-a continuat pregătirea academică, obținând titlul de doctor în teologie în 1973, cu lucrarea „Jertfă și răscumpărare”.
Și-a început activitatea pastorală în 1943, în satul Podu Văleni, județul Prahova, iar ulterior a slujit la Biserica „Sfântul Vasile” din Ploiești. Din 1974, a devenit slujitor al Bisericii „Sfântul Silvestru” din București, unde avea să fie cunoscut și iubit de numeroși credincioși.
A suferit pentru credință în timpul regimului comunist
Viața părintelui Constantin Galeriu a fost marcată și de persecuțiile regimului comunist. Predicile sale curajoase și convingerile religioase l-au adus în atenția Securității. A fost arestat și anchetat în repetate rânduri, iar în 1953 a fost trimis la muncă obligatorie în colonia Peninsula-Valea Neagră, de la Canalul Dunăre–Marea Neagră. A trecut apoi prin centrul de triere de la Văcărești.
În ciuda suferințelor îndurate, nu a renunțat la misiunea sa pastorală și la mărturisirea credinței.
Un profesor dedicat și un om al faptelor bune
Începând din 1973, a activat în învățământul teologic universitar din București, ca spiritual, lector și profesor titular la catedra de Catehetică și Omiletică. După 1992, a continuat activitatea academică în calitate de profesor consultant și conducător de doctorat.
La 1 ianuarie 1990, a fost numit vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor de către Patriarhul Teoctist.
Dincolo de activitatea teologică și academică, părintele Galeriu s-a remarcat prin implicarea socială și filantropică. A susținut numeroase inițiative dedicate persoanelor vulnerabile, copiilor aflați în dificultate și bolnavilor. A fost implicat în organizații și fundații cu activitate culturală, medicală și caritabilă.
Una dintre cele mai cunoscute mărturii despre personalitatea sa este aceea că obișnuia să-și dăruiască încălțările oamenilor sărmani, întorcându-se uneori desculț acasă. Gestul său a devenit simbolul unei vieți în care iubirea creștină nu era doar predicată, ci pusă în practică.
Alături de soția sa, Argentina, a crescut și educat patru fii: Narcis, Rodion, Ciprian și Serafim.
O moștenire teologică și spirituală de neuitat
Părintele Constantin Galeriu a lăsat în urmă numeroase studii, articole, volume de predici și cărți de teologie, unele traduse în limbi de circulație internațională. Prin profunzimea gândirii sale, talentul oratoric și apropierea față de oameni, a devenit una dintre vocile reprezentative ale Ortodoxiei românești.
A trecut la cele veșnice la 10 august 2003, la București, fiind înmormântat în curtea Bisericii „Sfântul Silvestru”, locul în care și-a desfășurat o importantă parte a misiunii sale pastorale.
La 108 ani de la nașterea sa, părintele Constantin Galeriu rămâne în memoria Bisericii și a credincioșilor drept un mare duhovnic, un mărturisitor al credinței și un exemplu de generozitate creștină. Viața sa transmite și generațiilor de astăzi un mesaj esențial: credința autentică se dovedește prin iubire, jertfă și grijă față de aproapele.
Sursa: doxologia.ro














