În Duminica a 26-a după Rusalii, Biserica ne pune înainte pilda bogatului căruia i-a rodit țarina, care ne îndeamnă să reflectăm asupra rostului vieții, asupra bogățiilor trecătoare și, mai ales, asupra relației noastre cu Dumnezeu și cu aproapele.
Cu acest prilej, părintele arhimandrit Ioan Harpa, starețul Mănăstirii Popăuți, a rostit un cuvânt de învățătură în cadrul Sfintei Liturghii, evidențiind faptul că toate darurile pe care le avem sunt rodul purtării de grijă a lui Dumnezeu, iar omul este chemat să le primească nu cu mândrie și egoism, ci cu recunoștință și responsabilitate.
Pornind de la mesajul Evangheliei, părintele a atras atenția asupra primejdiei de a ne lega sufletul de bogățiile materiale, uitând că adevărata noastră siguranță nu se află în bunurile pe care le adunăm, ci în Dumnezeu, Cel care ne dăruiește viața și toate cele de folos.
„Viața voastră nu ține de bogăție, care credem că este a noastră, ci ține numai de Dumnezeu, în ale Cărui mâini suntem și care ne dăruiește toate cele de folos”, a subliniat părintele arhimandrit Ioan Harpa.
Totodată, în contextul Postului Nașterii Domnului, părintele a amintit că această perioadă nu este doar un timp al înfrânării de la anumite bucate, ci, mai ales, un prilej de înnoire sufletească, prin rugăciune, pocăință și fapte bune. O atenție deosebită trebuie acordată milosteniei, prin care credința noastră se transformă în iubire concretă față de cei aflați în nevoie.
„Orice post este o perioadă de pocăință, rugăciune, milostenie, dar în acest post al Nașterii Domnului avem o chemare mai accentuată la milostenie”, a îndemnat părintele.
Mesajul acestei duminici ne reamintește că nimic din ceea ce avem nu ne aparține în mod absolut. Sănătatea, familia, munca, bunurile și fiecare zi de viață sunt daruri primite de la Dumnezeu. De aceea, suntem chemați să nu devenim robi ai averilor, ci să învățăm să le folosim cu înțelepciune, împărțind din ceea ce avem și celor care duc lipsă.
Adevărata bogăție nu se măsoară în hambarele pline, ci în bunătatea inimii, în credință, în recunoștință și în dragostea pe care o arătăm semenilor noștri. Iar postul devine cu adevărat roditor atunci când, pe lângă rugăciune și înfrânare, aduce în sufletul nostru mai multă milă, generozitate și apropiere de Dumnezeu.













