Duminică a fost o zi cu multă tristețe pentru credincioșii din satul Prisăcani, orașul Flămânzi, care și-au luat rămas-bun de la părintele Constantin Cristian Tudose care le-a fost păstor sufletesc. Plecarea acestuia lasă comunitatea fără preot paroh și sufletele credincioșilor pustii. Oamenii au ținut să-i transmită un mesaj emoționant de recunoștință pentru activitatea pastorală și apropierea de credincioși.
Mesajul de despărțire a fost publicat pe pagina de socializare. Localnicii vorbesc despre un preot blând, smerit și apropiat de oameni, care a reușit să le aducă liniște și nădejde prin predicile și felul său de a fi.
„De astăzi, sătucul nostru este mai trist și mai lipsit, pentru că a rămas fără Păstor”, au scris credincioșii, care spun că părintele nu a fost doar un slujitor al bisericii, ci un om care a înțeles preoția ca pe o misiune de dăruire, iubire și răbdare.
În mesajul lor, oamenii au rememorat predicile prin care preotul le-a fost aproape și au mărturisit că au simțit de fiecare dată că vorbele rostite veneau dintr-o credință trăită. Aceștia au subliniat că părintele a lăsat în sufletele lor o sămânță bună, care, speră ei, va continua să rodească. „Pentru că oameni atât de vrednici, de râvnitori pentru cele sfinte și de statornici în credință se întâlnesc din ce în ce mai rar”, au transmis membrii micii comunități parohiale.
Credincioșii i-au mulțumit pentru slujire, pentru îndrumare și pentru exemplul de credință și smerenie, urându-i sănătate, putere și binecuvântare în continuarea misiunii sale preoțești.
Parohia din Prisăcani a rămas fără preot paroh începând cu 21 octombrie 2026, când postul a fost declarat vacant de Mitropolia Moldovei și Bucovinei. Acesta a fost inclus în lista posturilor disponibile pentru transfer, destinate preoților din cadrul Eparhiei Iașilor care îndeplinesc condițiile statutare.
Parohia „Sfântul Nicolae” din Prisăcani, orașul Flămânzi, are 182 de familii și dispune de biserică și casă parohială.
„Drum binecuvântat, părinte! Dumnezeu să vă răsplătească toată osteneala și toată dragostea! Veți rămâne în amintirea și în rugăciunile noastre”, este mesajul cu care credincioșii și-au încheiat cuvintele de rămas-bun.
Iată textul postat de Cătălin Mihai Apetrei, mesagerul a peste 150 de credincioși care regretă plecarea unui duhovnic care le-a arătat calea spre mântuire:
„De astăzi, sătucul nostru este mai trist și mai lipsit, pentru că a rămas fără Păstor.
Spune Mântuitorul că păstorul cel bun este acela care își pune sufletul pentru turma sa. Așa a fost părintele Constantin Cristian pentru satul nostru: un păstor cu inimă de apostol, un om care și-a înțeles chemarea nu ca pe o simplă slujire, ci ca pe o dăruire necontenită pentru Dumnezeu și pentru oameni.
Încă de la prima noastră întâlnire am văzut și am simțit că este un om aparte, un om înduhovnicit, un preot de o vrednicie rară, în a cărui privire se citeau adâncurile credinței trăite.
Un om de o blândețe desăvârșită cu o conduită aparte.
La fiecare predică a sfinției sale, la care am avut binecuvântarea să particip, am simțit mărinimia și smerenia inimii sale blânde de păstor bun. De fiecare dată am simțit că fiecare cuvânt rostit venea dintr-o inimă care trăiește ceea ce mărturisește. Părintele are darul de a apropia sufletele de Dumnezeu, de a așeza liniște acolo unde este tulburare și nădejde acolo unde poate se strecoară deznădejdea.
Pentru sătucul nostru, Părintele Constantin nu a fost doar un preot care a slujit într-o biserică. A fost un om care a înțeles că preoția înseamnă jertfă, iubire, răbdare și dăruire. A fost dintre acei oameni rari care nu doar vorbesc despre credință, ci o poartă în fiecare gest, în fiecare faptă, în fiecare întâlnire cu semenii. Un om trăitor, cu suflet curat și inimă mare, pentru care cele sfinte nu erau doar parte dintr-o chemare, ci însăși rostul vieții.
Satul nostru este, de astăzi, mai sărac. Mai sărac sufletește, mai lipsit de o prezență care aducea lumină, de un glas care îndruma și de o inimă care știa să cuprindă în rugăciune întreaga comunitate. Pentru că oameni atât de vrednici, de râvnitori pentru cele sfinte și de statornici în credință se întâlnesc din ce în ce mai rar.
Există oameni care trec pur și simplu printr-o comunitate și sunt oameni care lasă ceva din sufletul lor în fiecare om pe care îl întâlnesc. Părintele Constantin face parte din cea de-a doua categorie.
O asemenea prezență nu poate fi uitată odată cu plecarea. Ea rămâne în amintiri, în rugăciuni, în toate predicile rostite, în liniștea bisericii și în inimile celor care au avut bucuria de a-l cunoaște.
Poate că astăzi ne despart drumurile, poate că nu vom mai avea bucuria de a-i asculta predicile la fel ca până acum, însă ceea ce a sădit un păstor bun în sufletele oamenilor nu se pierde. Sămânța pe care el a sădit-o în sufletele noastre, va rămâne, va crește în taină și poate că va rodi în timp.
Preacucernice părinte, vă mulțumim pentru felul în care ați trăit și ați împlinit minunata misiune pastorală, pentru dragostea cu care ați slujit, pentru cuvintele care ne-au luminat și pentru exemplul de credință și smerenie pe care ni l-ați oferit. Vă mulțumim pentru că ne-ați dat mărturie, prin propria viață, că adevărata vrednicie a unui slujitor al lui Dumnezeu nu stă numai în vorbe mari, ci mai ales în puterea de a iubi, de a sluji și de a se dărui.
Bunul Dumnezeu să vă însoțească pretutindeni, să vă întărească în toate cele bune și să vă dăruiască sănătate, pace și putere pentru a continua lucrarea cea sfântă. Oriunde vă va purta drumul, să găsiți suflete deschise, oameni buni și aceeași bucurie a slujirii.
Noi…vom păstra în suflet recunoștința de a fi avut parte, măcar pentru o vreme, de un asemenea păstor.
Un astfel de om va rămâne veșnic în inimile comunității. El rămâne în rugăciunile celor pe care i-a păstorit, în credința pe care a întărit-o și în iubirea pe care a dăruit-o.
Să ne ajute Bunul Dumnezeu să nu lăsăm să se piardă sămânța cea bună pe care ați sădit-o în inimile noastre și să avem puterea de a face să rodească măcar jumătate din ceea ce ați semănat cu atâta dragoste, răbdare și credință. Ar fi, poate, cea mai frumoasă dovadă că osteneala și slujirea dumneavoastră nu au fost în zadar.
Drum binecuvântat, părinte Constantin Cristian! Dumnezeu să vă răsplătească toată osteneala și toată dragostea!
Veți rămâne în amintirea și în rugăciunile noastre.”.
















