La 1 noiembrie 1918, în urmă cu 108 ani, se stingea din viață aviatorul român Ionel Nicolae Romanescu, unul dintre pionierii aviației naționale, un tânăr care și-a dedicat existența pasiunii pentru zbor și serviciului militar, precizează site-ul biblioteca-digitala.ro.
Născut la 14 aprilie 1895, la Liège, în Belgia, Ionel Nicolae Romanescu a manifestat încă din adolescență un interes deosebit pentru aeronautică. În 1908, la Craiova, a realizat un zbor cu un planor construit sub supravegherea profesorului de mecanică Henri Auguste. Performanța sa a reprezentat un moment de pionierat pentru aviația românească, fiind considerată primul zbor planat din România cu un om la bord, într-un aparat fără motor.
Pasiunea pentru zbor l-a determinat să continue experimentele. În 1911 a realizat un planor demontabil, cu care a efectuat mai multe încercări de zbor la Eforie Sud. În 1912, la Iași, a contribuit la înființarea primei școli particulare de planoriști amatori, implicându-se activ în promovarea și dezvoltarea aviației.
Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, Romanescu s-a înrolat voluntar ca pilot. În perioada 1917–1918 s-a refugiat la Odesa, unde și-a continuat pregătirea aviatică, iar ulterior a ajuns în Franța, urmând cursuri la mai multe școli de pilotaj militar.
Destinul său avea să se încheie tragic la 1 noiembrie 1918, în regiunea Sissonne–Rethel, din nordul Franței, unde și-a pierdut viața în timpul unei lupte aeriene.
Pentru curajul și sacrificiul său, Ionel Nicolae Romanescu a fost distins post-mortem cu Ordinul „Virtutea Militară” și Crucea de Război.
O viață scurtă, o contribuție remarcabilă și un sacrificiu care merită păstrat în memoria istoriei aviației românești. Ionel Nicolae Romanescu rămâne unul dintre acei pionieri care au îndrăznit să privească spre cer atunci când zborul era încă o mare provocare, deschizând drumuri pentru generațiile care aveau să urmeze.
Sursa: biblioteca-digitala.ro
