Dimitrie Brândză, medic, botanist, profesor universitar și membru titular al Academiei Române, a avut o contribuție esențială la dezvoltarea cercetării botanice din România. Numele său este strâns legat de înființarea Institutului Botanic și de dezvoltarea Grădinii Botanice din București, precizează site-ul rador.ro.
Originar din actualul județ Botoșani, Dimitrie Brândză s-a remarcat prin activitatea sa științifică și didactică, devenind una dintre personalitățile importante ale botanicii românești din secolul al XIX-lea.
A urmat studiile liceale la Iași, apoi și-a continuat pregătirea la Paris, unde a studiat științele naturii și medicina, obținând titlul de doctor în medicină în anul 1869. După revenirea în țară, a activat ca medic și profesor, ocupând ulterior catedra de Botanică și Zoologie a Universității din București, unde a contribuit la dezvoltarea învățământului universitar de specialitate.
Una dintre cele mai importante contribuții ale sale a fost cercetarea florei României. În 1883, a publicat lucrarea „Prodromul florei române”, cunoscută și sub titlul „Enumerațiunea plantelor până astăzi cunoscute în Moldova și Valahia”. Volumul cuprinde peste 2.100 de specii și reprezintă o lucrare fundamentală pentru studiul florei autohtone.
Brândză a avut, de asemenea, un rol decisiv în dezvoltarea Grădinii Botanice din București. În 1884, demersurile sale pentru amenajarea unui spațiu adecvat au fost încununate de succes, fiind alocate terenul și fondurile necesare. Au urmat amenajarea grădinii, construirea serelor și ridicarea Institutului Botanic, instituții menite să susțină cercetarea și educația științifică.
Activitatea sa a fost recunoscută și de Academia Română, care l-a ales membru titular la 30 iunie 1879. În perioada 1892–1895, a ocupat funcția de vicepreședinte al acestui for. Prin cercetările sale, a contribuit și la dezvoltarea terminologiei botanice românești și la identificarea unor specii de plante.
Dimitrie Brândză a încetat din viață la 3 august 1895, la Slănic-Moldova, lăsând în urmă o moștenire științifică importantă. Activitatea sa rămâne un reper pentru botanica românească, iar instituțiile pe care le-a sprijinit continuă să păstreze vie contribuția sa la cunoașterea și conservarea patrimoniului vegetal.
Sursa: rador.ro
