La 6 octombrie 1902 se năștea, în localitatea Boteni, județul Muscel, astăzi Argeș, Petre Țuțea – filosof, eseist, economist și om politic român. Personalitate controversată și remarcabilă prin forța discursului său, Țuțea a traversat unele dintre cele mai dramatice perioade ale istoriei României, de la perioada interbelică și ascensiunea mișcărilor politice radicale până la regimul comunist și anii de după Revoluția din 1989, precizează radioromaniacultural.ro.
Fiul preotului Petre Bădescu, Petre Țuțea și-a început studiile în localitatea natală, continuându-le la Câmpulung și apoi la Cluj. Între 1923 și 1926 a urmat cursurile Facultății de Drept a Universității din Cluj, iar în 1929 și-a susținut doctoratul în drept administrativ, cu calificativul „Magna cum laude”.
În tinerețe, Țuțea s-a apropiat de ideile comuniste și a devenit membru al Partidului Comunist din România. Ulterior, însă, orientarea sa politică s-a schimbat radical. În anii ’30 a devenit apropiat de curentul naționalist și, mai târziu, simpatizant al Mișcării Legionare.
Cariera sa profesională s-a desfășurat în mare parte în administrația economică a statului. A lucrat în Ministerul Industriei și Comerțului, iar între 1933 și 1934 a fost detașat la Berlin, unde a activat în cadrul Agenției economice române și a audiat cursuri de politologie la Universitatea „Friedrich Wilhelm”.
După instaurarea regimului comunist, trecutul și convingerile sale politice au devenit motive de persecuție. La 12 aprilie 1948 a fost arestat și închis fără proces, fiind ulterior eliberat în 1953. Trei ani mai târziu a fost arestat din nou, iar în 1959 a primit o condamnare de 18 ani de muncă silnică și opt ani de degradare civică.
Țuțea a fost eliberat în august 1964, în urma amnistiei generale, dar a rămas sub supravegherea Securității. A trăit în condiții modeste, într-o garsonieră din apropierea Parcului Cișmigiu, sprijinit de prieteni și beneficiind de un mic ajutor social.
În anii de detenție și după eliberare a continuat să scrie și să reflecteze asupra unor teme precum filosofia, religia, politica și condiția umană. O mare parte dintre proiectele sale au rămas însă în manuscris, iar în timpul vieții nu a apucat să își vadă opera reunită într-o carte.
După Revoluția din 1989, Petre Țuțea a devenit cunoscut unui public mult mai larg. Interviurile și aparițiile sale în mass-media au făcut din el una dintre vocile intelectuale distincte ale primilor ani postcomuniști, remarcându-se prin stilul oratoric aparte și prin afirmațiile sale memorabile.
Petre Țuțea a murit la București, la 3 decembrie 1991, la vârsta de 89 de ani. A fost înmormântat în satul natal, Boteni.
Memoria sa a fost ulterior reabilitată din punct de vedere juridic. În 1997 și 1998, instanțele române au pronunțat decizii prin care au fost înlăturate condamnările care îi fuseseră aplicate în perioada comunistă.
La 124 de ani de la nașterea sa, Petre Țuțea rămâne o figură complexă și controversată a culturii române, a cărei viață reflectă schimbările politice și ideologice profunde prin care România a trecut în secolul XX.
Sursa: radioromaniacultural.ro
Sursa video: TVR
