George Barițiu (Bariț) s-a născut la 4 iunie 1812 în localitatea Jucu de Jos din Transilvania, în familia preotului greco-catolic Ioan Pop Bariț. A făcut studii gimnaziale la Blaj, liceale şi universitare la Cluj, unde în perioada 1828-1829 a frecventat cursurile de filosofie şi drept, ca apoi în perioada anilor 1831-1835 să studieze teologia la Blaj, relatează publicația Libertatea cuvântului.
În pofida restricţiilor impuse de autoritățile austriece, a reuşit să-şi procure şi a citit cu mult interes cărţi în limba română. O mare influenţă asupra sa a avut-o lucrarea lui Petre Maior „Istoria pentru începutul românilor în Dachia”. De asemenea, în perioada în care a fost student la teologie, i-a cunoscut pe Simion Bărnuţiu şi pe Timotei Cipariu, când a participat ca actor şi autor la câteva spectacole de teatru în limba română, organizate la seminar, printre primele de acest fel din Transilvania.
Mediul Bisericii Române Unite cu Roma a jucat un rol hotărâtor în formarea intelectuală a lui George Barițiu. Atât tatăl, cât și bunicul său au fost preoți greco-catolici. El a fost pregătit pentru cariera ecleziastică, însă s-a decis pentru cariera didactică, pe care a început-o la Liceul Comercial Românesc din Brașov. Oraşul Braşov era un centru important, economic şi cultural, ce făcea legătura între Transilvania, Ţara Românească şi Moldova, fiind locul unde ideile sale referitoare la afirmarea naţională puteau fi auzite de toţi românii prin intermediul şcolii şi culturii. În anul 1838 George Barițiu a întemeiat la Brașov „Gazeta de Transilvania”, primul ziar românesc din Marele Principat al Transilvaniei. În același an a început la Blaj publicarea „Foii pentru minte, inimă și literatură”, una dintre primele reviste literare românești.
George Barițiu a fost una din figurile cele mai importante ale Revoluției de la 1848 în Transilvania. Ziaristul George Barițiu, care contribuise intens la pregătirea mişcării, scria febril, comentând semnificaţiile momentului, informându-şi cititorii în legătură cu fiecare nou eveniment. El a avut o poziţie politică prudentă, mai puţin radicală decât a altor revoluţionari. A depăşit acest moment, participând la Adunarea de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, din mai 1848, ca vicepreşedinte al lucrărilor din prima zi şi, mai târziu, ca membru al delegaţiei care a prezentat Dietei de la Cluj revendicările românilor.
Însă, odată cu intrarea trupelor generalului Bem în Sibiu, George Barițiu a fost nevoit să ia calea refugiului peste munţi. A ajuns la Câmpina, unde, în iunie 1849, a fost arestat şi dus la închisoarea din Ploieşti. A fost trimis în Bucovina, sub escortă, fiind eliberat în urma intervenţiei familiei Hurmuzachi din Cernăuți. A fost găzduit la moşia Cernauca a Hurmuzăcheștilor, unde se aflau şi alţi revoluţionari români. A revenit la Braşov în octombrie 1849. Marcat fiind de desfăşurarea evenimentelor revoluţionare ce cuprinseseră întreaga Europă (1848-1849), George Bariţiu afirma: „Adio anului 1848, care a schimbat faţa Europei. Adio anului de fericire, în care Dumnezeu a deschis popoarelor cartea cea mare ca să-şi cunoască dreptul şi puterea lor”.
În anul 1861 din inițiativa lui George Barițiu și a canonicului Timotei Cipariu, a luat ființă Asociația Transilvăneană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (Astra). A fost mai întâi secretar, apoi președinte al Astrei. Asociația a editat, începând din 1868 revista „Transilvania”, pe care George Barițiu a condus-o între 1868 și 1889. În această revistă el a publicat numeroase articole și studii de istorie și politică. Colectivului redacțional al revistei „Transilvania” i se datorează editarea primei enciclopedii românești, apărută în trei volume la Sibiu între 1898 și 1904. De asemenea, la Sibiu George Barițiu a publicat în trei volume principala sa operă, întitulată „Părți alese din Istoria Transilvaniei pre două sute de ani în urmă”. A fost membru fondator al Societății Literare Române (1866) – precursoarea Academiei Române. În anul morții sale – 1893 – George Barițiu a devenit președinte al Academiei Române.
