În fiecare an, in Vinerea Mare, coboram in mormânt, împreuna cu Hristos, pentru ca, mai apoi, sa si înviem împreuna cu El. Aceasta coborâre si ridicare din groapa morții se face in chip simbolic, prin trecerea pe sub masa aflata in mijlocul Bisericii, pe care sta întins trupul mort al lui Iisus Hristos, întipărit pe Sfântul Epitaf. Sfântul Epitaf este un obiect de cult confecționat din pânza de in, mătase sau catifea, pe care se afla imprimata sau pictata icoana punerii in mormânt a Domnului Iisus Hristos. Epitaf este un nume compus din doua cuvinte grecești, „epi tafos” („επί τάφος”), care înseamnă „pe mormânt”. El reprezintă un fel de pecete așezata pe Sfântul Mormânt al Domnului. Trecerea pe sub el închipuie chiar intrarea in Sfântul Mormânt cel datator de Viața. In Sfânta si Marea Vineri se face pomenirea „Sfintelor si Mântuitoarelor si înfricoșătoarelor Patimi ale Domnului si Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos”, adică: scuipările, lovirile peste fata, palmele, insultele, batjocurile, haina de porfira, trestia, buretele, oțetul, piroanele, sulița, crucea si moartea. În Vinerea Mare, in toate bisericile se săvârșește „Vecernia Sâmbetei celei Mari”. In cadrul acestei slujbe speciale se scoate in mijlocul bisericii Sfântul Epitaf. El este așezat pe o masa mai înalta, care închipuie Mormântul Domnului. La rândul lui, Sfântul Epitaf aduce aminte de fapta de milostenie a Drepților Iosif din Arimateea si Nicodim, care, coborând de pe Cruce trupul Domnului Iisus, l-au pregătit pentru îngropare, mai înainte de a-L așeza in mormânt. Credincioșii săruta Sfânta Evanghelie si Sfânta Cruce, care sunt așezate pe Sfântul Epitaf, după care trec pe sub masa. De cealaltă parte a mesei se afla Sfânta Cruce, așezata sub policandru cu o zi in urma, in cadrul Deniei celor 12 Evanghelii. Unii credincioși trec pe sub masa o singura data, închipuind Jertfa Unică a Fiului lui Dumnezeu, iar alții trec pe sub masa de trei ori, in amintirea celor trei zile in care trupul lui Hristos a stat in mormânt. Nu există vreun temei care sa întărească mai mult o părere sau alta. Fie o singura data, fie de trei ori, important este ca atunci când se face acest gest al smereniei si al credinței, credincioșii sa știe ca, prin acest lucru, ei închipuie in trupul si viața lor moartea si punerea in mormânt a lui Hristos. Prezenta mormântului Domnului si a Crucii Sale in mijlocul bisericii ne învață ca, pana sa ajungă la Înviere, credincioșii trebuie sa participe in chip simbolic si la Patimile, moartea si îngroparea Mântuitorului. Coboram împreuna cu El in moarte, pentru ca in noaptea Învierii sa si înviem împreuna cu El, după cum zice o cantare a slujbei: „Astăzi mă îngrop împreuna cu Tine, Hristoase…”. Așa cum Hristos a trecut prin mormânt, pentru a Se pogora in iad, cu scopul de a-i învia pe toți Drepții care așteptau împlinirea făgăduinței lui Dumnezeu, tot așa, credincioșii trebuie sa moara si sa treacă prin mormânt, pentru a putea învia împreuna cu Hristos si a dobândi viața cea veșnica in Împărăția Sa.
Înaltpreasfințitul Părinte Teofan va sfinți o nouă troiță la Broscăuți
Credincioșii din comuna Broscăuți sunt invitați luni, 9 noiembrie 2026, să participe la un moment deosebit din viața comunității parohiale:...
