În data de 17 noiembrie sunt comemorate trei personalități ortodoxe: Protopsaltul Nectarie Prodromitul (125 de ani de la trecerea în veșnicie); Mitropolitul Antonie Plămădeală (98 de ani de la naștere); Daniil Sandu Tudor (62 de ani de la moarte).
Protopsaltul Nectarie Prodromitul
În anul 1804, în orașul Huși, s-a născut Nicolae, fiul lui Vasile Crețu și al Joiței. A avut șase surori, dintre care trei au urmat calea monahală la Mănăstirea Văratec, precum și un frate mai mare, Athanasie, călugăr în lavra Neamțului, care îndeplinea slujirile de croitor, scrie basilica.ro.
După moartea părinților săi, Nicolae a rămas în grija fratelui său Athanasie, care l-a dat să studieze la școala arhiereului Grigorie de la Golia. Văzând că deprinde foarte bine cântarea psaltică, a fost apoi îndrumat către Mănăstirea Neamț, unde a fost tuns în monahism cu numele de Nectarie.
Împreună cu fratele său Athanasie, Nectarie a mers pentru scurtă la vreme și la alte așezăminte monahale precum Ciolanu, Căldărușani și Schitul Cocioc.
Din anul 1842, s-au așezat în Schitul Sfintei Ana din Muntele Athos. În acele timpuri, în acest schit pustnicesc trăiau mai mulți călugări români, printre care schimonahul Isaia, care avea nume de bun teolog printre confrații elini, dar și ieroschimonahul Nifon Ionescu (†1899), principalul ctitor al Schitului Prodromu.
Cuviosul Nectarie a trecut la viața veșnică în urmă cu 125 de ani, în seara dintre 17 și 18 noiembrie 1899.
Canonizare
La ședința din mai a Sinodului Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a spus că în urma unor discuții din interiorul Comisiei Liturgice de Canonizare a Patriarhiei Ecumenice, s-a ajuns la decizia de a pregăti canonizarea a patru părinți athoniți de origine română printre care și Nectarie Protopsaltul, care alături de Cuviosul Nifon a întemeiat Schitului românesc Prodromu din Sf. Munte Athos.
„Acest Nectarie Protopsaltul, sau Nectarie Vlahul, a fost unul din cei mai mari isihaști români care au viețuit la Sfântul Munte Athos”, a explicat Părintele Patriarh Daniel.
„Este îndeobște cunoscut și apreciat nu doar de românii din Athos, ci și de alți viețuitori din alte etnii și, de asemenea, am văzut receptivitate din partea Patriarhiei Ecumenice, deoarece și ei au zis că a fost un mare cântăreț, s-a mai numit și Privighetoarea Sfântului Munte Athos.”
Mitropolitul Antonie Plămădeală
Mitropolitul Antonie Plămădeală s-a născut în data de 17 noiembrie 1926, în Stolniceni, Hîncești.
A urmat cursurile Seminarului Teologic din Chișinău și ale celui din București, urmând apoi să absolve cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti şi ale Institutului Teologic Universitar din Cluj.
A intrat în monahism la Mănăstirea Prislop, dar la vârsta de 23 de ani a fost arestat și închis pentru 6 ani, la eliberare a fost exclus din monahism, fiind obligat să muncească la diferite întreprinderi.
În anul 1968 și-a reluat activitatea de cleric și a lucrat ca secretar al Institutului Teologic din București. Doi ani mai târziu a fost hirotonit episcop vicar patriarhal.
În anul 1971 a obținut doctoratul în teologie la Heythrop College (Oxford și Londra) și în 1972 la Institutul Teologic din București.
A fost ales episcop al Buzăului în anul 1979. Trei ani mai târziu, în 1982, a devenit arhiepiscop al Sibiului și mitropolit al Ardealului. În demnitatea de mitropolit a întreprins ample lucrări de restaurare a lăcașurilor de cult, a clădirilor administrative și a monumentelor religioase, istorice și de artă.
În anul 1992 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. A murit la Sibiu, după o lungă şi grea suferinţă, la data de 29 august 2005. Este înmormântat la Mănăstirea „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus, județul Brașov.
Lucrări: Biserica slujitoare în Sfânta Scriptură, în Sfânta Tradiție și în teologia contemporană (1972, ed. a II-a, 1986); Ca toți să fie una (1979); Vocație și misiune în vremea noastră (1984); Tâlcuiri noi la texte vechi. Predici (1989); Cuvinte de zile mari (1989); Cuvinte duhovnicești (2000); Biserica în mers (2 vol.1999).
Ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor
Alexandru Teodorescu s-a născut în anul 1896 în Ajunul Crăciunului, la București. Fiind un tânăr cu preocupări intelectuale a urmat liceul la Ploiești până în 1916 când a fost înrolat și trimis pe front în Primul Război Mondial.
Experiența câmpului de luptă l-a făcut să deprindă neliniștea cea bună, așa cum numesc părinții isihaști sporirea grijii pentru mântuire și realizarea importanței vieții veșnice.
Între 1924-28 a studiat la Academia de Arte frumoase din București pe care nu a finalizat-o. În acest timp a debutat cu primul volum de poezii intitulat „Comornic” în care s-a semnat pentru prima dată Sandu Tudor.
În anul 1929 a mers în Sfântul Munte Athos unde a aflat de la monahii români despre curățirea trupului de patimi și rugăciunea inimii care face ca mintea să cugete tot timpul la Hristos.
Perioada 1930-40 a fost marcată de o bogată activitate publicistică, fiind directorul cotidianului „Credința” timp de 5 ani.
Din 1940 a ales să meargă la Mănăstirea Antim, unde a fost închinoviat în 1947 și tuns monah cu numele Agaton un an mai târziu.
La fondarea „Rugului Aprins” el a fost unul din semnatarii scrisorii prin care s-a cerut binecuvântare Patriarhului Nicodim pentru întâlnirile grupului. Temele întâlnirilor erau: Isihasmul, Iisus-Logosul întrupat, Păcatul Originar, Rugăciunea inimii, Hristos în mijlocul nostru și diverse teme din Filocalie.
Daniil Sandu Tudor a compus imnul Acatist la Rugul Aprins al Născătoarei de Dumnezeu.
Din cauza activității sale duhovnicești este arestat în anul 1958 împreună cu alți 15 membri ai Rugului Aprins. Lotul de arestări i-a purtat numele fiind considerat liderul grupului.
Daniil Sandu Tudor a trecut la viața veșnică în data de 17 noiembrie 1962 din cauza suferințelor la care a fost supus în închisoarea de la Aiud.
