Vineri, 6 decembrie 2024, în ziua când Biserica Ortodoxă Română îl sărbătorește pe Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, Mănăstirea Popăuţi din Botoşani își serbează unul dintre hramuri.
Se va oficia Sfânta Liturghie în biserica nouă a mănăstirii de către Preasfinţitul Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopul Iaşilor.
Din soborul sobor de slujitori vor face parte arhim. Ioan Harpa, stareţul Mănăstirii Popăuţi şi exarh de zona Botoşani, arhim. Luca Diaconu, stareţul Mănăstirii Bistriţa, precum şi stareţii mai multor mănăstiri din judeţul Botoşani, dar şi din alte judeţe ale Moldovei.
Scurt istoric
Numele de Popăuţi provine din slavonă şi se traduce prin oameni ai bisericii. Aici era loc liber, dar cu poziţie strategică. Biserica a fost zidită în 1496 ca biserică de mir, primul ctitor fiind Ştefan cel Mare şi Sfânt, aşa cum arată pisania, „în al 40-lea an de domnie, la 30 septembrie”. În drumul său spre Hârlău, venind din Suceava, domnul făcea mereu popas în Botoşani, iar lângă biserică era palatul domnesc, unde voievodul Ştefan cel Mare rămânea în teritoriu. Satul s-a format mai târziu, în anul 1626, iar dintr-un document al lui Constantin Vodă Mavrocordat aflăm că în 1733 era încă biserică de mir. În 1751, Biserica „Sfântul Nicolae” devine mănăstire de călugări. În 1753, Constantin Racoviţă închină mănăstirea Patriarhiei Antiohiei şi aici se instalează călugări greci. Prin secularizarea averilor mănăstireşti, așezământul devine în 1863 biserică de mir. În anul 1897 este declarată monument istoric şi în 1899 statul începe restaurarea ei în exterior și o termină în 1906. În anul 1972 personalul mănăstirii este redus la doi preoţi, doi cântăreţi şi un paraclisier. În 1991 a fost reînfiinţată mănăstirea, dar s-a populat abia în 1996.
