Aniversarea a coincis cu a doua zi de Paști, motiv pentru care a fost oficiată Sfânta Liturghie în biserica așezământului monahal, relatează basilica.ro.
Din sobor au făcut parte pr. Ioan Vicovan, decanul Facultății de Teologie din Iași, și protos. Elisei Nedescu, starețul Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi.
Pe această cale, pr. Ioan Vicovan a evocat mai multe aspecte din istoria așezământului monahal, dar și din viața celor care au contribuit semnificativ la edificarea mănăstirii devenită simbol al artei medievale din Moldova.
Potrivit decanului Facultății de Teologie din Iași, momentul în care lăcașul de cult a marcat o perioadă în care atât perspectivele Mitropoliei Moldovei și politica statului erau preocupate în special de unitatea Bisericii.
„În aceeași politică bisericească se înscrie apoi aducerea sfintelor moaște ale Cuvioasei Parascheva. În mod particular, în timpul și grație susținerii lui, a avut loc cel mai important eveniment teologico-bisericesc, Sinodul de la Iași, în cadrul căruia a fost discutată, corectată și înaintată Patriarhiei Ecumenice Mărturisirea de credință a Sfântului Ierarh Petru Movilă”, a spus pr. Ioan Vicovan.
În continuare, protos. Elisei Nedescu a vorbit despre tradiția duhovnicească cultivată în timp la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi și despre aportul cultural pe care așezământul monahal l-a avut de-a lungul timpului.
„În cei 385 ani de existență ai Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi s-au desfășurat numeroase evenimente importante culturale, dar și duhovnicești. Unul dintre acestea a fost deschiderea primei școli din Moldova, „Colegiul Vasilian (Academia Vasiliană)”, în anul 1641, în incinta Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi”, a spus starețul Mănăstirii Sfinții Trei Iearhi.
Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi
Construită între anii 1637-1639, ca necropolă domnească, Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi se află pe lista monumentelor propuse spre a fi incluse în patrimoniul UNESCO.
Ulterior secularizării averilor mănăstirești între anii 1863-1864, mănăstirea a rămas fără obște monahală, astfel ajungând la un grad ridicat de deteriorare. Astfel, la inițiativa Regelui Carol I al României, în 1890 au început ample lucrări de restaurare în cadrul mănăstirii, care au inclus restaurarea integrală a bisericii, a broderiei de piatră, a picturii interioare și a mobilierului.
Sfințirea lucrărilor a avut loc în data de 3 octombrie 1904, fiind oficiată de Mitropolitul Partenie Clinceni, în prezența Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta.
