Din cele mai vechi timpuri oamenii şi-au ales diferite moduri de a-şi manifesta credinţa în Dumnezeu. Fie prin muzică sau artă, fie prin scrieri sau practici bisericeşti, oamenii au răspuns chemării lăuntrice de a fi mereu în comuniune cu Creatorul lor. Unul dintre aceste moduri legate de sărbătoarea naşterii Domnului Iisus Hristos este, pentru poporul român, colindul. Întregul spectru al colindelor se poate înţelege ca o mică dogmatică vorbită şi trăită.
În mod sigur, colinda devine cea mai uşoară manifestare de învăţare a adevărului bisericesc, tocmai pentru că ea nu este îngreunată de formule seci, de termeni tehnici, ci ea reprezintă „creaţia de geniu“ a poporului care l-a simţit mereu aproape pe Dumnezeu. Colinda nu este altceva decât o Evanghelie populară, o Biblie nescrisă a Naşterii Domnului. Mai mult de atât, această Biblie nescrisă este mărturisită de toţi cei ce o cântă şi de cei ce o ascultă, deopotrivă. Alţii transmit, alţii primesc şi toţi se împărtăşesc de comuniunea Adevărului, identificat în Persoana Mântuitorului Iisus Hristos.
Dincolo de toate acestea, colindele unesc generaţii, unesc oameni şi mentalităţi diferite, toate pentru un singur scop: mărturisirea Celui care S-a născut în Betleemul Iudeii, pentru noi şi pentru a noastră mântuire. În ce măsură ceea ce primim prin intermediul televizorului sau al radioului este conform cu mesajul colindelor? Şi mai mult de atât, în ce fel prezentăm şi transmitem mesajul Naşterii Fiului lui Dumnezeu în contextul actual? Sunt doar câteva întrebări pe care poate orice creştin cu credinţă şi cu bun simţ şi le pune atunci când stând în faţa televizorului sau ascultând radioul este asaltat de colinde cu melos „dance“ sau „pop-rock“, ca să nu spunem „manelistic“!
Dar, conţinutul literar al colindelor nu poate fi pretat „gusturilor“ aşa-zis moderne. Cum am putea să redăm prin muzică taina Întrupării? Printr-o muzică de petrecere sau printr-un ritm oriental sau occidental? Nicidecum, ci doar prin muzica conformă cu fondul literar, doar prin arta care are capacitatea să ajungă la inimile oamenilor pentru a le converti. Cum am putea reda simplitatea şi în acelaşi timp grandiozitatea evenimentului Naşterii?
Doar prin muzica ce e însoţită de simplitate şi în acelaşi timp este pe aceeaşi linie cu textul. Pentru cei mai mulţi creştini, colindul se trăieşte ca atare: ca un eveniment unic, în care simplitatea, bucuria şi smerenia se îmbină cu credinţa în Dumnezeu. Pentru ceilalţi… colindul se trăieşte ca o percepţie a consumismului: totul e de vânzare şi pentru vânzare, refuzând prin acceptarea acestei percepţii să mai sesizeze frumosul din caraghios.
În simplitatea colindei se sesizează simplitatea lui Iisus Hristos, Mesia cu chip luminos. Colindele se adresează acelora care îşi trăiesc dinamic viaţa în Hristos, şi îşi asumă real şi participativ numele de creştin.
