Despre Sfântul Cuvios Timotei din Simboli nu se cunosc foarte multe lucruri. Ceea ce ne-a rămas mărturie peste veacuri sunt faptele minunate, înălțimea virtuților la care a ajuns și minunile pe care le-a săvârșit în timpul vieții și alte mici detalii. Sfântul Cuvios Timotei s-a născut în Italia la începutul secolului al VIII-lea din părinți creștini, credincioși și evlavioși.
De mic a fost crescut de părinții săi și povățuit după cuvântul lui Dumnezeu. I-a fost foarte dagă Sfânta Scriptură, încât în toate cele pe care le făcea în viața sa păzea toate poruncile. Atât de mult s-a aprins de dragostea de Dumnezeu, că după moartea părinților săi, i-a adunat pe toți săracii din ținut și le-a împărțit toată averea lui, în numele lui Hristos, apoi s-a angajat în mod deplin vieții călugărești. De tânăr a intrat în viața monahală Sfântul Timotei și a dus viață ascetică în Mănăstirea Symboli (din Bitinia care a fost întemeiată de sfântul Teoctist și unde a trăit și cuviosul Platon) de la poalele Muntelui Olimp (Asia Mică), unde a fost stareț o vreme. A fost ucenicul cuviosului Teoctist, povățuitorul lui Platon mărturisitorul (†814), cel care a ajuns mai târziu nevoitor în mănăstirea studiților din Constantinopol și a altor monahi apărători ai Ortodoxiei.
A trăit în pustie, în sălbăticia munților și a pădurilor, s-a nevoit în post, în înfrânare și rugăciune de toată noaptea fiind astfel înzestrat de Dumnezeu cu darul tămăduirii bolnavilor și putere asupra duhurilor necurate. Lipsurilor trupești le-a opus bogăția vieții de rugăciune neîncetată și năzuința continuă pentru unirea cu Dumnezeu. Pentru iubirea sa Bunul Dumnezeu l-a învrednicit de uimitoare daruri precum cel al lacrimilor. Sfântul Cuvios Timotei își răcorea sufletul cu roua lacrimilor pentru Hristos, iar din tinerețe, a pus așezământ ochilor săi să nu privească niciodată la față femeiască.
A petrecut și în pustie în desăvârșită înfrânare și rugăciune arzătoare, încât își uda sufletul cu roua lacrimilor. Stingându-și cu totul săltările patimilor cu multă înfrânare și cu neîncetate rugăciuni, și ajungând mai presus de patimi, s-a arătat vas ales al Sfântului Duh, rămânând până la sfârșitul vieții sale în feciorie și sufletește și trupește. Pentru aceasta a și avut tăria să mărturisească credința adevărată înaintea persecutorilor iconoclaști. A primit și darul tămăduirilor, căci și demonii din oameni a alungat, și toate celelalte boli a tămăduit.
Singurătatea nevoinței sale nu a însemnat nepăsarea față de suferințele oamenilor. Nu doar Sfântul Ierarh Leon, episcopul Cataniei s-a bucurat de sporirea sa duhovnicească, ci toți cei care veneau și îi cereau ajutorul. Așa, petrecând viața de smerit slujitor al Lui Hristos și al semenilor care veneau la dânsul cu credință, ajungând și la adânci bătrâneți s-a dus către Domnul (la data de 21 februarie 795) devenind mijlocitor și grabnic ajutător al celor care i se roagă cu evlavie.
Moaștele Sfântul Cuvios Timotei au fost așezate cinstite în mănăstirea sa din Symboli după trecerea sa la cele veșnice.
