Alături de echinocțiul de primăvară, vor fi „luna sângerie”, dar și o activitate intensă a aurorelor boreale, în emisfera nordică. Anul 2025 este marcat de evenimente astronomice importante, precum eclipse, alinieri de planete, curenți de meteori, dar și fenomene rare.
„Luna sângerie” este de fapt o eclipsă lunară. Este un fenomen în care Luna, în rotaţia sa din jurul Terrei, intră în umbra planetei. În cazul eclipsei lunare, Luna poate fi întunecată, fiind invizibilă pe cer, sau poate căpăta o culoare în funcţie de reflexia luminii solare: gri, maro, roşie-cărămiziu, gălbuie, oranj sau roşu aprins. Culoarea este roşie pentru că lumina venită de la Soare trece prin atmosfera Pământului, precizează Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”.
Radiaţia cu lungimi de undă mai mici este împrăştiată mai puternic. Asta explică culoarea albastră a cerului văzut de pe Pământ.
Acelaşi efect are loc şi la apus şi la răsărit, când Soarele se vede mai roşu sau sângeriu, pentru că în drumul razant al luminii lungimile de undă mai mari sunt mai intensificate. Cantitatea de lumină refractată depinde de cantitatea de praf din norii care se află în atmosferă.
În 13/14 martie 2025, va fi eclipsă totală de Lună, atunci când poate fi observată „Luna Sângerie”. Eclipsa va dura peste trei ore și jumătate, iar faza de „Lună Sângerie” va fi vizibilă timp de mai bine de o oră. Va fi vizibilă din America de Nord, America de Sud, Oceanul Pacific, Oceanul Atlantic, vestul Europei, Africa, estul Asiei și estul Australiei.
Din România se va observa doar faza parțială prin penumbră. Luna va apune înainte de începutul eclipsei parțiale, ora locală: 06:27, iar începutul fazei parțiale va fi la 07:09.
În data de 29 martie 2025, va fi eclipsă parțială de Soare. Luna va acoperi până la 93% din discul solar. Va fi vizibilă din nordul Oceanului Atlantic, Groenlanda, nord-estul Canadei, Europa și nord-vestul Africii. Din România eclipsa va vizibilă doar din partea vestică și nord-vestică, precizează Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”.
În 7 septembrie, va fi eclipsă totală de Lună. Va fi vizibilă din Asia, Oceanul Indian, Australia, Africa, Europa. Din România eclipsa va fi vizibilă seara. Aceasta este singura eclipsă vizibilă în condiții foarte bune, din România. Va dura aproximativ trei ore și jumătate, iar faza totală va fi mai lungă decât cea din martie.
Ultima eclipsă a anului va fi o eclipsă parțială de Soare, pe 21 septembrie, vizibilă din Antarctica și Oceania, când Luna va acoperi până la 79% din Soare. Nu va fi vizibilă din România.
Echinocțiul de primăvară – 20 martie
La echinocțiu, durata zilei este aproape egală cu cea a nopții. Apoi, zilele devin mai lungi, iar nopțile mai scurte, pe măsură ce ne apropiem de solstițiul de vară (21 iunie).
Echinocţiul de primăvară marchează începutul primăverii astronomice, ce durează circa 92 de zile. Are loc de două ori pe an, în martie (echinocţiul de primăvară) şi în septembrie (echinocţiul de toamnă).
Fenomenul nu se produce la aceeaşi dată în fiecare an, deoarece anul calendaristic nu este egal cu cel tropic. Echinocţiul de primăvară reprezintă momentul când Pământul este cel mai aproape de Soare şi, începând de la această dată, durata zilei, în continuă creştere, este mai mare decât cea a nopţii, aflată în scădere, până la data de 21 iunie, când va avea loc solstiţiul de vară.
În emisfera sudică a Pământului, fenomenul este invers, astfel că în regiunile respective acest moment marchează începutul toamnei astronomice. Totodată, în regiunile polare, în emisfera nordică, începe lunga zi polară, iar în cea sudică începe noaptea polară, care vor dura, fiecare, câte 6 luni, precizează Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”.
Momentul în care ziua devine egală cu noaptea
Astrologii spun că momentul când ziua devine egală cu noaptea simbolizează o stare de armonie, o stare de transformare profundă, atât a naturii exterioare, cât şi o transformare benefică a naturii noastre umane. În perioada echinocţiului de primăvară totul se trezeşte la viaţă, tinde să iasă la suprafaţă, să se bucure de energiile profunde ale primăverii. Tradiţiile spirituale afirmă că orice formă de evoluţie are trei etape distincte: creaţia, menţinerea şi resorbţia sau distrugerea. La toate acestea se adaugă şi momentul de apogeu a ceea ce s-a creat.
Astfel, echinocţiul de primăvară simbolizează creaţia, solstiţiul de vară apogeul, echinocţiul de toamnă începerea perioadei de resorbţie şi solstiţiul de iarnă perioada de conservare, care echivalează cu momentul de pregătire pentru un nou ciclu temporal.
Aurore boreale
În 2025, datorită activității solare intense, vom putea observa aurore boreale chiar și în zone unde acestea sunt rareori vizibile. După ce Soarele a atins maximul său de activitate în 2024, furtunile geomagnetice vor deveni frecvente, creând condiții ideale pentru spectacolele luminoase de pe cer.
Aurora boreală apare atunci când particulele solare interacționează cu câmpul magnetic al Pământului. În timpul echinocțiilor, există o probabilitate mai mare de interacțiuni favorabile între orientarea magnetică a vântului solar și câmpul magnetic al Pământului, deoarece polii magnetici ai Pământului sunt într-un unghi drept față de direcția fluxului vântului solar.
„Câmpul magnetic al Pământului și câmpul magnetic al Soarelui sunt în esență mai bine aliniate la echinocții”, a explicat un cercetător.
Acest fenomen are loc mai mult în timpul primăverii și toamnei, iar de această dată vom putea vedea aurore boreale timp de mai multe săptămâni.
Inelele planetei Saturn, invizibile
Pe 23 martie 2025, vom asista la un fenomen spectaculos – dispariția vizuală a inelelor lui Saturn. Acest eveniment, numit „traversarea planului inelelor”, are loc aproximativ o dată la 15 ani, când inelele se aliniază perfect pe orizontală față de Pământ și Soare, devenind practic invizibile.
Cu toate acestea, Saturn va fi în conjuncție cu Soarele pe 12 martie, ceea ce va face dificilă observarea sa timp de aproape o lună și jumătate. În noiembrie 2025, inelele vor apărea din nou foarte subțiri, oferind o a doua șansă de a le observa într-o poziție aproape invizibilă. Următoarea ocazie de a vedea acest fenomen va fi abia în anul 2038.
Sursa: Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”
Sursa video: OZ Mania
