Episcop sfânt prin viață și prin martiriu, Sfântul Ipatie este un model pentru generații întregi de creștini, care plecând de la exemplul său îmbină viața practică a iubirii milostive de aproapele cu mărturisirea fermă a dreptei credințe. Sfântul Ipatie a fost episcop în Gangra, metropola provinciei Paflagonia. I-a succedat în scaun episcopului Atanasie, și a avut o activitate pastorală deosebită. A depus eforturi misionare deosebite într-o perioadă în care păgânismul era încă puternic.
A susținut viața ascetică prin construcția de chilii pentru pustnici, a ctitorit numeroase biserici și a ridicat ospicii deschise nevoilor tuturor. De asemenea, de la Sfântul Ipatie s-au păstrat fragmente dintr-o operă dedicată interpretării proverbelor lui Solomon. Pe lângă râvna pastorală deosebită a Sfântului Ipatie el s-a remarcat ca un puternic apărător al dreptei credințe. Moartea sa martirică a survenit chiar în legătură cu această latură a personalității sale, scrie doxologia.ro.
A participat la Sinodul Ecumenic de la Niceea, cel dintâi Sinod Ecumenic unde sfinții părinți au definit învățătura cu privire la dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu împotriva ereticului Arie. Întorcându-se spre Gangra, a fost atacat de niște răufăcători, eretici novațieni, care l-au bătut și l-au aruncat de pe o stâncă înaltă pe malul unui râu. Cu ultimele puteri, Sfântul Ipatie, precum Mântuitorul oarecând, a cerut Bunului Dumnezeu iertare pentru ucigașii săi.
A arătat prin aceasta înalta sa viețuire duhovnicească și iubire evanghelică de vrășmași. în timp ce încă se ruga, o femeie din erezia lui Arie a venit și i-a zdrobit cinstitul cap cu o piatră, lăsându-l acoperit cu niște paie. Trupul său a fost descoperit sub paie de către un plugar credincios care și-a recunoscut episcopul. A fost luat cu multă evlavie și dus în cetatea Gangrei.
A fost îngropat cu multă cinste în tânguirea întregii cetăți. Iertarea și iubirea de oameni a Sfântului Ipatie a trecut dincolo de moarte pentru că, prin mijlocirea rugăciunii sale către Domnul, femeia care îl ucisese cu piatra, înțelegând ceea ce a făcut și venind cu evlavie și pocăință la mormântul sfântului, a fost izbăvită de chinul său de origine demonică.
Același dar al tămăduirilor a continuat și continuă să se reverse la mormântul Sfântului Ipatie. Iubirea de oameni a sfinților îi face să îndrăznească să se roage Bunului Dumnezeu pentru cei ce le cer ajutorul. De aceea a le cunoaște viața, a le urma exemplul și a ne ruga sfinților este un dar de mare preț al tuturor creștinilor.
Sursa video: Cuvinte Duhovnicesti – Ortodoxia
