Angela Olariu a cutreierat în lung și-n lat satul tradițional, satul de altădată al bunicilor și străbunicilor noștri. A colindat și a adunat, în tolba sa de etnograf, mărturiile bătrânilor, tradițiile și obiceiurile lor, explicații și povești de viață. Îi vizita, îi asculta, îi întreba și astfel.. aduna.
Astăzi, a povestit despre cum era ținut Postul Mare și cum se desfășurau pregătirile pentru marea sărbătoare a Învierii. Multe tradiții se pierd odată cu trecerea timpului, se răresc și dispar, iar astfel de mărturii devin din ce în ce mai valoroase pentru poporul nostru român, precizează doxologia.ro.
Străbunii noștri acordau o atenție deosebită fiecărui moment din viața lor și, cu atât mai mult, acestor perioade de post. Își pregăteau casele, gospodăriile, bucătăriile, trupul, mintea și, mai ales, sufletul.
„E o perioadă în care trebuie să ne smerim, să ne pocăim. Postul nu înseamnă doar acela de bucate. Înseamnă mult mai mult, înseamnă să ai puterea să ierți pe cel ce ți-a greșit, să-l ajuți măcar cu o vorbă bună, cu o privire înțelegătoare”, povestește doamna Angela, relatând dialogul ei cu un bătrânel din zona Moldovei.
Niciodată nu piere ceea ce este clădit pe credință, valoare și tradiție.
