Pe urmele credinței: Jurnal de pelerin
În dimineața zilei de 24 octombrie, cu binecuvântarea lui Dumnezeu și cu rugăciune pe buze, am pornit din Dorohoi într-un pelerinaj menit să ne încălzească sufletele și să ne întărească credința. Alături de alți 20 de credincioși din Protopopiatul Dorohoi, județul Botoșani, am pornit într-o călătorie de șapte zile, care ne-a purtat prin România, Serbia, Macedonia de Nord, Grecia și Bulgaria, de la un lăcaș sfânt la altul, de la un mormânt de sfânt la o raclă cu sfinte moaște. Am încredințat acest drum ocrotirii Maicii Domnului, având în suflet cuvintele Psalmistului: „Bucuratu-m-am de cei ce mi-au zis: În casa Domnului vom merge”.Ziua întâi, 24 octombrie – Alba Iulia, cetatea Unirii și a jertfei strămoșilor
Primul popas a fost la Alba Iulia, în Cetatea Alba Carolina, loc încărcat de istorie și de semnificație pentru neamul românesc. Am vizitat Catedrala Încoronării și ne-am rugat pentru cei care s-au jertfit pentru credință și unitatea națională. Seara am ajuns la Timișoara, unde am vizitat Catedrala Mitropolitană și am rememorat momentele Revoluției din decembrie 1989. Am înălțat în gând rugăciuni pentru cei care și-au dat viața pentru libertate.
Ziua a doua, 25 octombrie – Belgradul ortodox
Belgradul ne-a întâmpinat cu o zi bogată în frumuseți și trăiri duhovnicești. Am început cu Catedrala Sfântului Sava, una dintre cele mai mari biserici ortodoxe din lume, impresionantă prin arhitectura neo-bizantină și prin mozaicurile interioare, dominate de strălucirea aurului. Ghidul nostru, Igor, ne-a oferit informații prețioase despre istoria și însemnătatea acestui edificiu.
Am continuat cu Cetatea Kalemegdan, așezată la întâlnirea râurilor Sava și Dunărea, unde ne-am închinat în Biserica Ružica, închinată Nașterii Maicii Domnului. Ne-au impresionat candelabrele și policandrele realizate de soldații sârbi după Primul Război Mondial, folosind tuburi de cartușe, gloanțe și săbii.
Un moment deosebit l-a constituit vizitarea capelei închinate Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași, ocrotitoarea Moldovei. Departe de casă, ne-am închinat cu emoție la chipul sfintei pe care o cinstim an de an la Iași. Timp de 123 de ani, capela a adăpostit sfintele sale moaște, înainte ca acestea să fie strămutate în Moldova. Seara am vizitat Biserica Sfântului Apostol și Evanghelist Marcu, remarcabilă prin cele cinci cupole și frumusețea interiorului.
Ziua a treia, 26 octombrie – Pe urmele ctitorilor și ale marilor duhovnici
A treia zi ne-a purtat prin câteva dintre cele mai importante așezăminte monahale ale Serbiei. La Mănăstirea Rakovica din Belgrad, închinată Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, ne-am rugat la mormântul Patriarhului Pavle al Serbiei, păstor cunoscut pentru smerenia și simplitatea vieții sale. Am vizitat și muzeul care păstrează obiecte personale, veșminte, încălțăminte, fotografii și cărți ale acestuia.
Am continuat spre Mănăstirea Vitovnița, așezământ din secolul al XIII-lea, unde se află mormântul Părintelui Tadei, duhovnic mult iubit, cunoscut pentru blândețea și învățăturile sale despre pacea sufletului. Născut în Valea Timocului, într-o zonă locuită de numeroși români, acesta a fost contemporan cu marii duhovnici români Cleopa Ilie, Arsenie Papacioc și Paisie Olaru.
La Mănăstirea Manasija, ctitorie a Despotului Ștefan Lazarević din secolul al XV-lea, am admirat zidurile și turnurile de apărare, pictura veche și mărturiile unei importante tradiții cărturărești. Ziua s-a încheiat la Mănăstirea Ravanica, ctitoria Cneazului Lazăr, unde se păstrează moaștele acestuia, sfânt mucenic căzut pe câmpul de luptă de la Kosovo.
Ziua a patra, 27 octombrie – Skopje, orașul de la poalele Vardarului
Trecerea în Macedonia de Nord ne-a deschis drumul spre Skopje, un oraș cu atmosferă balcanică, piețe largi, poduri și numeroase monumente. Primul popas duhovnicesc a fost Catedrala Sfântului Clement de Ohrid, închinată marelui ucenic al Sfinților Chiril și Metodie și luminător al popoarelor slave. Construită în anul 1970, catedrala impresionează prin arhitectura sa contemporană și prin frescele în culori vii, dominată fiind de chipul lui Hristos Pantocrator din cupola principală.
Am vizitat apoi Biserica Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, loc de rugăciune și liniște în mijlocul orașului, precum și Biserica Maicii Domnului – Bogorodica, unde am aprins lumânări pentru cei vii și pentru cei adormiți, încredințându-ne ocrotirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Ziua a cincea, 28 octombrie – Ohrid, Ierusalimul Balcanic
Ohridul, supranumit „Ierusalimul Balcanic” datorită numeroaselor sale biserici, este un loc în care istoria și credința se întâlnesc la fiecare pas. Orașul este legat de tradiția celor 365 de biserici, câte una pentru fiecare zi a anului. Pe malul lacului cu ape limpezi am descoperit și Biserica Sfântului Ștefan, săpată în stâncă și oglindită în apele lacului.
Am vizitat Biserica Sfântului Ioan Teologul din Kaneo, așezată spectaculos pe o stâncă deasupra lacului, apoi Biserica Sfinților Clement și Pantelimon, loc legat de activitatea și mormântul Sfântului Clement, ucenic al Sfinților Chiril și Metodie.
La Biserica Sfânta Sofia am admirat frescele bizantine, mărturii ale credinței de veacuri, printre care și reprezentarea Maicii Domnului din altar. În perioada ocupației otomane, lăcașul a fost transformat în moschee. Am continuat cu Biserica Maicii Domnului Peribleptos („Cea Prealuminată”), renumită pentru picturile sale vechi și pentru impresionanta reprezentare a Adormirii Maicii Domnului.
Ultimul popas al zilei a fost la Complexul Monahal al Sfântului Cuvios Naum, așezat pe malul lacului, aproape de granița cu Albania. Ne-am închinat la moaștele sfântului, ucenic al Sfinților Chiril și Metodie, cunoscut pentru lucrarea sa misionară și pentru darul tămăduirii. Curtea mănăstirii, cu grădinile sale și păunii care se plimbă în voie, ne-a oferit un tablou de o frumusețe aparte.
Ziua a șasea, 29 octombrie – Salonic, Suroti și Rila
Am părăsit malul lacului Ohrid și am trecut în Grecia, îndreptându-ne spre Salonic, oraș străbătut cândva de pașii Sfântului Apostol Pavel. În centrul orașului ne-am închinat în Biserica Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, ocrotitorul Salonicului, unde se păstrează cinstitele sale moaște. Am avut bucuria de a ne închina și la moaștele Sfintei Mucenițe Anisia cerându-i rugăciunile pentru noi și pentru cei dragi.
Am continuat spre Suroti, la mormântul Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul, unul dintre cele mai emoționante momente ale pelerinajului. Ne-am rugat și ne-am închinat cu multă evlavie, simțind apropierea duhovnicească a celui care a mângâiat nenumărate suflete prin cuvântul și dragostea sa. Pentru mulți dintre noi, acesta a fost punctul culminant al călătoriei.
În drum spre Sofia, ne-am oprit la Mănăstirea Rila din Bulgaria, cea mai mare și mai cunoscută mănăstire bulgară, închinată Sfântului Ioan de Rila. Arhitectura, arcadele, frescele impresionante și munții care înconjoară așezământul alcătuiesc un tablou greu de descris în cuvinte, o adevărată bucurie pentru ochi și suflet. Seara am ajuns la Sofia.
Ziua a șaptea, 30 octombrie – Sofia și Basarabov, de la strălucirea catedralei la tăcerea peșterii
Dimineața am vizitat Catedrala Sfântului Alexandru Nevski din Sofia, ridicată în memoria ostașilor căzuți pentru libertatea Bulgariei. Este unul dintre cele mai impresionante edificii ortodoxe din Balcani, cu impresionante cupole aurite, icoane și mozaicuri.
Ultimul popas al pelerinajului a fost la Mănăstirea rupestră din Basarabov, locul de naștere și nevoință al Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștiului. Ne-am închinat în peștera în care sfântul s-a rugat și la sfintele sale moaște, cu recunoștință pentru ocrotirea și mijlocirea sa.
Pe tot parcursul pelerinajului, autocarul a devenit un adevărat lăcaș de rugăciune. Dimineața și seara am rostit rugăciunile obișnuite, iar pe drum am citit acatistele sfinților pe care urma să-i întâlnim, pregătindu-ne sufletește pentru fiecare popas. Nu au lipsit imnurile bisericești, precum „Cuvine-se cu adevărat” și „Apărătoare Doamnă”, care ne-au unit glasurile și inimile. În fiecare loc vizitat, rugăciunea a fost însoțită de cuvinte de învățătură și de informații despre istoria și viața duhovnicească a așezămintelor.
Mulțumim în mod deosebit Părintelui Protopop Ionuț-Ștefan Apetrei și Părintelui Claudiu Foca, pentru organizarea, îndrumarea și răbdarea cu care ne-au însoțit. Prin osteneala lor, această călătorie a devenit nu doar un drum prin locuri binecuvântate, ci și o adevărată bucurie sufletească. Domnul să le dăruiască sănătate, ani îndelungați și spor în slujirea Bisericii! Mulțumim, de asemenea, Centrului de Pelerinaj „Sfânta Parascheva” al Arhiepiscopiei Iașilor, pentru condițiile foarte bune de transport și cazare.
În seara zilei de 30 octombrie ne-am întors la Dorohoi, după șapte zile binecuvântate, cu sufletele pline de bucurie și recunoștință. Am descoperit că Ortodoxia ne unește dincolo de hotare, că sfinții sunt aproape de cei care îi cheamă cu credință și că adevăratul pelerinaj nu se încheie odată cu întoarcerea acasă, ci continuă în suflet. Am avut multe de învățat, atât de la părinții însoțitori, cât și unii de la alții.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate și mulțumire tuturor celor care ne-au călăuzit pașii!
Semnează un pelerin care a fost parte din acest drum binecuvântat, recunoscător pentru fiecare clipă.
