După pregătiri de aproximativ două săptămâni, astăzi, 8 aprilie, sfânta cruce a turlei Pantocrator a fost sfințită și montată în cel mai înalt punct al Catedralei Mântuirii Neamului. Slujba de sfințire a fost oficiată pe esplanada nordică a edificiului emblematic al Ortodoxiei românești de către Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop‑vicar patriarhal, apoi crucea fost înălțată cu ajutorul unei macarale și fixată în vârful turlei mari.
În urmă cu două săptămâni, în ajunul praznicului Bunei Vestiri, pe șantierul Catedralei Naționale demarau lucrările pentru pregătirea momentului istoric al așezării pe turla Pantocrator a sfintei cruci. După 15 zile, timp în care macaraua specială cu capacitate de 600 de tone a fost asamblată, iar macaraua turn destinată ridicării materialelor în partea superioară a catedralei a fost demontată, marți, 8 aprilie, aceste eforturi au fost încununate prin ridicarea sfintei cruci și fixarea ei în punctul cel mai înalt al Catedralei Mântuirii Neamului, scrie ziarullumina.ro.
Mai întâi, pe esplanada nordică a sfântului lăcaș sfânta cruce a fost sfințită conform rânduielii tradiționale, slujba fiind săvârșită de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop‑vicar patriarhal, alături de care s‑au aflat părintele arhimandrit Ciprian Grădinaru, eclesiarh al Paraclisului Catedralei Naționale, și arhidiaconul Dumitru Ojog.
„Această cruce va străjui din cel mai înalt punct al orașului”
La finalul rânduielii, în cadrul căreia sfânta cruce a fost stropită cu agheasmă, Preasfinția Sa rostit un cuvânt de învățătură în care a evidențiat semnificațiile acestui moment atât pentru proiectul de edificare a Catedralei Naționale, cât și pentru istoria Bisericii noastre.
„Deși la o primă vedere trăim un moment tehnic, alături de lungul șir de momente care au marcat procesul edificării Catedralei Naționale, ziua de astăzi, a așezării sfintei cruci pe cea mai înaltă turlă a Catedralei noastre, turla Atotțiitorului Dumnezeu sau a Pantocratorului, are o semnificație cu totul deosebită. În primul rând, evenimentul de astăzi are loc doar cu câteva zile înainte de a intra în Sfânta și Marea Săptămână a Pătimirilor Domnului. Lucrul acesta aruncă o lumină cu totul deosebită asupra evenimentului de astăzi, al sfințirii și instalării acestei cruci monumentale, și ne oferă bucurie înainte de sfintele sărbători, care vor face din Paștile din anul acesta, pentru cei care iubim proiectul acesta al Catedralei Naționale, un praznic deosebit de împlinit și fericit. De asemenea, momentul sfințirii și așezării sfintei cruci are loc la puțină vreme după ce Sfântul Sinod a proclamat în mod solemn canonizarea a 16 mucenici și mărturisitori care, în timpul regimului comunist opresiv, și‑au asumat crucea suferințelor, fiind înscriși în calendarul Bisericii noastre, socotindu‑i ca fiind membri ai Bisericii triumfătoare a lui Hristos din ceruri. Momentul de astăzi are, totodată, o semnificație deosebită pentru capitala României, întrucât această cruce va străjui din cel mai înalt punct al orașului, va fi văzută de peste tot și va însemna pentru fiecare creștin autentic semnul biruinței lui Hristos asupra întunericului, asupra morții și a iadului, și va fi pentru fiecare creștin în parte un semn de biruință asupra păcatului, asupra vrăjmașilor văzuți și nevăzuți, dar și semnul sub care noi suntem chemați să purtăm crucea vieții noastre, crucea fiind un adevărat stindard al Bisericii lui Hristos. După cum deasupra, în catargul cel mai înalt al corăbiilor, străjuiește pavilionul sau steagul sub care navighează vasul respectiv, așa și Biserica, această corabie care ne trece din marea învolburată a acestei lumi la limanul cel liniștit al Împărăției cerurilor, navighează prin furtuni sub ocrotirea stindardului purtător de biruințe, care este Sfânta și de viață făcătoare Cruce a Domnului”, a spus Preasfinția Sa.
„Pavăza acestei catedrale, acoperământ tare și nebiruit”
Totodată, ierarhul a evidențiat și simbolismul unor date legate de sfânta cruce care a fost așezată pe turla mare a Catedralei Patriarhale: „Nu întâmplător, astăzi Biserica face pomenirea Sfântului Ierarh Celestin, Episcopul Romei, care a păstorit la aproximativ 100 de ani după ce Sfântul Împărat Constantin cel Mare a văzut pe cerul capitalei Imperiului Roman, alcătuită din stele, Crucea Mântuitorului Iisus Hristos ca aducătoare de biruință armatei creștine asupra păgânilor. După 1.700 de ani, această cruce, care este în fața ochilor noștri, se înalță pe cerul capitalei ca un semn de speranță, de lumină pentru viața creștină de zi cu zi. Cifrele care sunt legate de această cruce au semnificații deosebite.
Este înaltă de 7 m și cântărește 7 tone, iar cifra 7 în spiritualitatea creștină are semnificația desăvârșirii, a plinătății. Dorim ca această cruce să fie nu doar pavăza acestei catedrale, acoperământ tare și nebiruit, ci să fie pentru fiecare român în parte din țară și din străinătate un semn de biruințe și un semn al nădejdii că Hristos este în orice încercare a vieții noastre alături de noi. Așa cum Crucea Lui, pe care a purtat‑o de bunăvoie pentru noi și pentru a noastră mântuire, a adus bucurie la toată lumea, și această cruce care va împodobi cerul capitalei noastre de pe cea mai înaltă turlă a catedralei, să lumineze și să sfințească viața noastră de zi cu zi”.
În încheierea cuvântului său, Episcopul‑vicar patriarhal a adresat mulțumiri tuturor persoanelor care s‑au ostenit în realizarea acestui proiect care împlinește un ideal al înaintașilor noștri. „Prima noastră îndatorire, după mulțumirile aduse lui Dumnezeu, este să îndreptăm un gând de recunoștință și de mulțumire Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, care în 2007 și‑a asumat această cruce a edificării Catedralei Naționale, în 2012 a așezat la temelia acestei catedrale crucea care a marcat locul în ziua sfințirii și punerii pietrei de temelie împreună cu caseta în care au fost depuse copii după documentele fundamentale ale acestei monumentale construcții și să‑i dorim multă sănătate și aceeași râvnă în a păstori Biserica lui Hristos și bucuria deplină în ziua sfințirii picturii în mozaic a acestei catedrale cu prilejul sărbătoririi Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Felicităm pe părintele consilier Nicolae Crîngașu pentru stăruința de a coordona lucrările aici. Felicităm pe inginerii și muncitorii care au pregătit condițiile tehnice pentru ziua de astăzi”, a spus Preasfinția Sa.
Un moment important din punct de vedere ingineresc
La rândul său, părintele Nicolae Crîngașu, consilier patriarhal coordonator la Sectorul monumente și construcții bisericești al Administrației Patriarhale, a vorbit despre simbolismul acestui moment.
„Emoția a fost foarte mare pentru ziua de azi. Am avut demult în minte momentul acesta fiindcă am simțit lipsa crucii de pe turla mare în tot timpul șantierului. Așezând‑o, parcă abia acum se vede clar că este casa lui Dumnezeu, că este o biserică. De‑abia acum își capătă identitatea totală de casă a lui Dumnezeu. E un moment important și din punct de vedere ingineresc, care a fost sublimat în totalitate de slujba de sfințire a crucii, când lucrul imperfect mâinilor noastre devine sfințit în numele Preasfintei Treimi. Este un moment de eliberare, dar, totodată, este și un moment de mare mobilizare, pentru că de acum încep ultimele pregătiri pentru momentul sfințirii din luna octombrie și aceste ultime pregătiri se constituie într‑un volum imens de lucru, cu respectarea foarte riguroasă a calendarului lucrărilor, pentru că toate sunt înlănțuite, sunt interconectate, în așa fel încât, dacă cineva nu respectă calendarul, îi încurcă pe toți, și pe cei din amonte și din aval. Momentul punerii crucii parcă a fost un hotar. De acum încolo începe mobilizarea pentru pregătirea marelui moment de la sfințire”, a spus părintele Nicolae Crîngașu.
În încheierea rânduielii, crucea a fost ridicată și fixată în vârful Catedralei Naționale, prin acest moment încheindu‑se lucrările importante la nivelul superior al sfântului lăcaș.
Un articol de diacon Vasile Robert Nechifor
Sursa: ziarullumina.ro
