Numele pe care îl poartă ne indică proveniența fiecăruia dintre ei: Maxim (Maximus) și Cvintilian (Quintilianus) erau de origine romană, iar Dadas (Dada) era de origine din zona Daciei. Aceștia locuiau într-un sat pe nume Ozovia (Ozobia) aflat undeva în Dobrogea zilelor noastre, în apropierea cetății Durostorum din provincia Moesia Inferior. Martiriul lor a avut loc în anii 303-304, în timpul împărăției lui Dioclețian, care a prigonit pe creștini.
Deși de la o zi la alta închinarea în fața idolilor pătrundea din ce în ce mai adânc în viața oamenilor, totuși, cei cu adevărat credincioși rezistau în fața prigoanelor păgânilor și încercărilor acestora de a-i face să se lepede de credința în Hristos. Unul dintre drepții credincioși era Maxim, care avusese parte și de o oarecare educație, el fiind „citeț sau lector, deci un cleric de grad inferior care citea din Sfânta Scriptură la anumite slujbe”.Nebunia și ura conducătorilor păgâni a atins asemenea cote încât „Dioclețian a declanșat cea mai vehementă prigoană din istorie contra Evangheliei, sub formula „nomen christianorum deleto” ( în traducere – numele creștinilor să fie distrus) și nu a trecut mult timp până când refuzul celor trei tineri de a slăvi zeitățile păgâne să iasă la iveală, scrie doxologia.ro.
Așadar, au fost pârâți de cineva că sunt creștini, fiind „arestați, legați în lanțuri și duși în cetatea Durostorum” la ordinul celor doi dregători ai provinciei, Tarcvinie și Gavrinie. Aceștia au încercat să-i facă pe Sfinții Mucenici Maxim, Cvintilian și Dadas să-și schimbe calea în ceea ce privește credința în Hristos însă contrar așteptărilor lor, păgânii nu au primit altceva decât refuzul celor trei tineri. Mai mult decât atât, Maxim susținea vehement neclintirea credinței sale în fața necredincioșilor idolatri afirmând că „Hristos este împăratul cerurilor, Care poartă de grijă de toată făptura și ține în palmă toate câte sunt, iar noi nu ne vom închina niciodată la idoli făcuți de oameni”.
În fața acestor declarații ale sfinților, cei doi dregători decid să îi trimită la închisoare . Acolo cei trei tineri credincioși vor primi încurajări de la însuși Îngerul Domnului, spunându-le “Nu vă temeți, căci Dumnezeu, Căruia v-ați încredințat, vă va primi și nu este departe de voi, ajutându-vă!” Aceste cuvinte îi vor întări în drumul lor spre mucenicie, refuzând noi propuneri de promovare în funcții înalte oferite de păgânii dregători pe care, refuzându-le, vor ajunge din nou în temniță, unde „i-au dezbrăcat de hainele lor și legându-i, i-au întins pe pământ și i-au bătut foarte cumplit, după care i-au aruncat din nou în închisoare”.
Văzând că nu există nici o cale de a-i întoarce pe Sfinții Mucenici Maxim, Cvintilian și Dadas de la credința cea sfântă, se decide ca în cele din urmă să îi trimită în satul lor natal unde li se va tăia capul. Chinurile acestea îndurate întru cinstirea lor au avut loc în data de 28 aprilie 304. Astfel: “Mărturisind înaintea tiranilor Treimea cea nezidită, trei sfinți mucenici ați fost omorâți și acum v-ați învrednicit de viața cea neîmbătrănitoare și moșteniți hrana izvorului vieții.
Sursa video: Justinian Filokalis
