Alexandru Jebeleanu (n. 7 octombrie 1923, Șipet, județul Timiș – d. 28 aprilie 1996, București) a fost un poet român remarcabil, activ promotor al culturii literare din Banat.
După absolvirea Liceului Industrial din Timișoara, a urmat pentru scurt timp cursurile Facultății de Agronomie, orientându-se apoi spre literatură. A studiat la Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara, pe care a absolvit-o în 1959, precizează site-ul unitischimbam.ro.
A debutat în presă în 1941, în revista Universul literar, iar debutul editorial a venit în 1945, cu volumul „Oglinzi sonore”. A fost una dintre figurile importante ale vieții literare timișorene, fiind ales președinte al Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor în 1949, funcție pe care a ocupat-o până în 1970.
Între 1952 și 1972, a fost redactor-șef al revistei Scrisul bănățean, care începând cu 1964 a devenit Orizont, una dintre cele mai importante publicații culturale din vestul țării. Din 1972, Jebeleanu a activat ca redactor și ulterior director al Editurii Facla din Timișoara.
Opera sa poetică este vastă și rafinată, reflectând o sensibilitate lirică aparte. Printre cele mai cunoscute volume se numără:
- Certitudini (1958),
- Frumuseți simple (1962),
- Divagații și simetrii (1969),
- Peregrinări terestre (1975),
- Surâsul Meduzei (1979),
- Forma clară a inimii (1982),
- Viziunile lui Narcis (1985),
- Arhitecturi de cristal (1989),
- Magnolii de octombrie (1994),
- Sonete de dragoste (1996, postum).
Poemele sale au inspirat și alte arte – compozitorul Doru Popovici a compus Madrigale bănățene pe versurile sale.
Volumele sale postume, precum Restituiri epistolare și edițiile bilingve de sonete, confirmă impactul său cultural durabil.
Ca o recunoaștere a contribuției sale literare, o stradă din Timișoara îi poartă numele.
