Ana Aslan (1897-1988, n. Braila) a urmat cursurile Facultații de Medicina din Bucuresti (1915-1922). A fost profesor titular la Facultatea de Medicina din Timisoara (1945-1949), sef de sectie la Institutul de Endocrinologie din Bucuresti (1949-1952), iar din 1952 pana in 1988, Ana Aslan a ocupat functia de director al Institutului de Geriatrie.
Ana Aslan a fost cea care a intuit si descoperit actiunile terapeutice de tip biotrofic ale procainei prin tratament de lunga durata, in doze mici, cu rol curativ si profilactic.
Gerovitalul H3, produsul biotrofic original romanesc si, in acelast timp, primul medicament creat cu scopul intarzierii procesului de imbatranire, a fost elaborat intre anii 1946 si 1956, de Prof. Dr. Ana Aslan si scoala sa, in baza a numeroase cercetari clinice si experimentale.
In 1956, Gerovitalul este prezentat pentru prima data lumii medicale internationale la Congresul Therapiewoche de la Karlsruhe si apoi la Congresul European de Gerontologie de la Basel. Din acest moment, cercetarile romanesti in domeniu se impun pe plan international, precizează Institutul național de geriatrie și gerontologie Ana Aslan.
In 1960 Prof. Ana Aslan incepe experimentarea unui nou produs Aslavital, care contine, pe langa procaina si un factor activator si antiaterogen.
Peste 34 de ani, in 1985, Prof. Ana Aslan publica in Romanian Journal of Gerontology and Geriatrics lucrarea „Tehnica si actiunea tratamentului cu Gerovital H3 – Precizari dupa 34 ani de folosire” . Lucrarea prezenta o sinteza a cercetarilor sale si în acelasi timp semnala ca, in urma recunoasterii pe plan mondial a eficientei Gerovitalului, au fost initiate studii care au confirmat rezultatele cercetatorilor romani si, in acelasi timp, superioritatea produsului romanesc comparativ cu produse similare din farmacopeea mondiala.
Aspectele clinice caracteristice tratamentului cu Gerovital la pacientii de varsta a treia sunt reprezentate de reducerea starilor depresive si a anxietatii, cresterea dorintei de a trai, cresterea capacitatilor fizice si intelectuale, imbunatatirea memoriei, imbunatatirea functionala a analizorilor auditiv, optic si olfactiv, imbunatatirea aspectului pielii si parului, scaderea intensitatii petelor senile si a keratozei, cresterea tonusului muscular si a mobilitatii articulare, cresterea si repigmentarea parului, normalizarea presiunii arteriale.
Studiul longevitatii umane, studiul intergenerational referitor la imaginea sociala a varstnicilor, studiul imbatranirii demografice – sunt numai cateva aspecte care, in 1997 au stat la baza elaborarii Programului National pentru asistenta medico-sociala a populatiei varstnice din Romania. Astfel, Institutul National de Gerontologie si Geriatrie devenea un factor activ in elaborarea de politici publice pentru asistenta medico-sociala a seniorilor.
Ana Aslan a realizat mai mult de 200 de lucrari stiintifice prezentate in intreaga lume, a primit zeci de distinctii internationale pentru activitatea sa si a fost membra a peste 20 de organizatii mondiale de prestigiu. Aportul sau adus dezvoltarii medicinei romanesti si in special geriatriei si gerontologiei este de necontestat peste timp.
