Blondina Gobjilă s-a născut într-un sat din Basarabia în 24 februarie 1906, fiind cea mai mică fiică a unei familii de preot. Părinții săi au botezat-o Blondina după numele Sfintei Mucenițe Blandina, sărbătorită în 25 iulie.
Încă de mică cânta la strană și știa Sfânta Liturghie pe de rost. A ajuns profesoară și s-a căsătorit cu inginerul Gheorghe Gobjilă, iar împreună au avut un fiu.
În iunie 1940, când Rusia a preluat controlul asupra Basarabiei, familia mamei Blondina nu reușit să se refugieze în România. Autoritățile comuniste doreau să-i păstreze în Basarabia, deoarece erau oameni apreciați de comunitate și aveau nevoie de ei, precizează Agenția de știri Basilica.
Mama Blondina a susținut cu tărie și curaj în fața bolșevicilor dorința de a pleca în România, căreia dorea să-i slujească. Arestat fără motiv, soțul său a fost păcălit să-și semneze sentința, promițându-i-se că soția sa va rămâne liberă. Însă, au închis-o și pe ea, doar pentru că era membră a familiei arestatului.
Experiența sa din lagărele din Siberia este descrisă în cartea de memorii „Suferințele Mamei Blondina”.
Timp de 15 ani a fost privată de libertate, a înfruntat frigul, foamea, munca epuizantă și domiciliul forțat. Durerea sa a fost îndulcită de gândul la Mântuitorul Hristos pe care l-a visat în închisoare, răstignit, cu coroana de spini pe cap, spunându-i: „Vezi cât sufăr și eu pe nedrept, nevinovat?”
După eliberare, mama Blondina s-a stabilit la Iași și a continuat să slujească aproapelui, să ducă o viață jertfelnică, în permanentă rugăciune.
Greutățile nu au încetat nici după stabilirea Iași, înfruntând ispite din partea fiului său, căsătorit cu o femeie atee. Dumnezeu i-a adus însă alinare prin slujirea pe care a făcut-o în Catedrala Mitropolitană, aproape de Sfânta Cuvioasă Parascheva care a făcut numeroase minuni cu ea.
Tot în cartea de memorii, mama Blondina consemnează din minuni pe care Sfânta Parascheva le-a făcut cu alți oameni, la care a fost martoră.
A trecut la Domnul în 24 mai 1971, iar la înmormântarea sa, în ziua Înălțării Domnului, s-a strâns o mulțime impresionată de oameni din toate categoriile: doctori, profesori, clerici, călugări, săraci și necăjiți pe care îi ajutase. Aceștia îi dăduseră numele de „mama Blondina” datorită dragostei și căldurii sale sufletești.
Fiul său, care nu o vizitase pe patul de boală, a ajuns la Iași doar cu câteva ore înainte de înmormântare și a fost uimit de marea de dragostea de care era înconjurată mama sa, o martiră și un model jertfelnicie.
Citiți cartea „Suferințele mamei Blondina” aici: ia601806.us.archive.org
Sursa video: Folos Duhovnicesc
