Muzica de fanfară are o tradiţie specială în Moldova, la Iaşi fiind înfiinţată prima fanfară militară din ţară, în 1831. Tot atunci a devenit un obicei ca flăcăii care se retrăgeau la vatră, după efectuarea serviciului militar, să formeze astfel de fanfare în comunităţile rurale, unde erau numite şi „bante” sau „fanfare ţărăneşti”. Acestea însufleţeau datinile şi obiceiurile de iarnă, colorau nunţile şi jocurile, petreceau morţii în tânguiri de doine şi cântece de jale. În timp, muzica de fanfară, ca şi alte stiluri muzicale, a depăşit tiparele, abordând un repertoriu cu diferite influenţe, precum cele dinspre blues şi jazz, scrie ziarullumina.ro.
Energia şi expresivitatea date de un ritm susţinut şi alert rămân şi astăzi elementele definitorii pentru o fanfară formată cu precădere din instrumente de alamă, la care se adaugă instrumente cu coarde precum ţambalul, vioara şi chiar chitara. Şi astăzi, în Moldova de pe ambele maluri ale Prutului, tradiţia fanfarelor este prezentă în viaţa comunităţii. Nu întâmplător, iată, în Iaşiul boem, odinioară animat de acest stil muzical, se organizează un festival al fanfarelor, ajuns anul acesta la a şasea ediţie. La sfârșitul lui iunie, publicul prezent la Târgul Naţional de Ceramică Cucuteni 5000 a avut ocazia să asculte, timp de trei zile, virtuozitatea celor 13 fanfare invitate din judeţele Iaşi, Vaslui, Suceava şi Botoşani, precum şi din Republica Moldova, formaţii de renume îndelung ovaţionate în turnee, festivaluri şi evenimente culturale, precum Fanfara Rotăria din judeţul Vaslui, Fanfara din Cozmești – Iaşi, Fanfara de la Vorona sau Fanfara „Hasnaş” din Drochia – Republica Moldova.
Promovarea tradiţiei
Festivalul de Fanfare joacă un rol important în promovarea tradiţiei şi a repertoriului autentic, specific locurilor unde s-a păstrat această dimensiune culturală şi identitară prin muzică. Iar un merit deosebit în promovarea şi susţinerea acestui tip de muzică îl are Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale (CJCPCT) Iaşi.
„Anul acesta, cea de-a şasea ediţie a Festivalului Fanfarelor acompaniază un alt eveniment extrem de important, Târgul de Ceramică Cucuteni 5000. Suntem bucuroşi şi încântaţi că reuşim să avem de la an la an tot mai multe fanfare invitate. Zona Moldovei, din stânga şi din dreapta Prutului, este foarte bine reprezentată, iar prin acest festival dorim să susţinem tradiţia fanfarelor. Suntem în legătură în special cu cele din judeţul Iaşi, pentru că noi suntem o instituţie aflată în subordinea Consiliului judeţean. Punem accent pe un repertoriu cât mai apropiat de cel ţărănesc, însă publicul îşi manifestă deseori entuziasmul, iar fanfarele îşi îmbogăţesc repertoriul şi astfel apar şi influenţe din alte stiluri muzicale. Tot ce avem în arhivele noastre, şi nu doar în domeniul muzicii de fanfară, ci şi în cea de taraf sau interpretare vocală, punem la dispoziţia celor interesaţi. Arhiva poate fi consultată şi pe site-ul nostru public, pe YouTube, publicăm cât mai mult pentru ca accesul să fie cât mai facil şi astfel să transmitem mai departe şi generaţiilor tinere”, a spus Andra Ozana Dram, manager al CJCPCT.
Meşteşugul suflatului era „prins”, în comunităţile rurale, de cei cu urechea fină, însă mai târziu, după înfiinţarea şcolilor de muzică, unii au început a descifra tainele acestui stil muzical şi cu ajutorul notelor. Chiar şi acum, fanfarele ţărăneşti sunt formate în special din oameni pasionaţi, hăruiţi, care au preluat de la părinţi o pasiune, dar mai ales un crez pe care îl duc mai departe.
„M-am născut şi am crescut în sunet de fanfară, tatăl meu, Dumnezeu să-l odihnească, a cântat peste 40 de ani, iar repertoriul îl avem de pe valea Siretului: cu ce ne-am născut, aceea cântăm şi cu el mergem înainte. Înainte fanfara se numea Fanfara Stăuceni, însă de patru ani ne-am schimbat în Fanfara Izvoraşul pentru a fi în armonie cu ansamblul de dansuri populare din comună, care se numeşte tot «Izvoraşul». În mare parte ne facem repertoriul dinainte, însă ajungem să şi improvizăm, în funcţie de cât de energic este publicul şi cât de bine ne simţim. (…) Nu suntem o fanfară orăşănească, neavând în repertoriu valsuri sau tangouri, ci cântece de joc şi voie bună, precum bătute, sârbe sau hore. Dar cântăm nu doar la nunţi, ci şi la înmormântări, acolo fiind specifice doinele noastre atât de frumoase”, afirmă Costică Stăuceanu, clarinetist şi şef al Fanfarei „Izvoraşul” de la Liteni – Suceava.
Din păcate, „bantele de pe prispa casei”, cum mai erau numite fanfarele în acea zonă, „nu mai sunt atât de mult întrebate”, acum chiar şi la nunţi fiind preferată muzica electronică, cu DJ. „Înainte nunta începea şi se termina cu muzica de fanfară, care avea o importanţă deosebită. Însă acum internetul şi tehnologia ne-au cam luat locul. Din această pasiune nu te poţi întreţine şi nu-i poţi spune unui tânăr să cânte într-o fanfară când el aspiră la un nivel de trai mult mai bun. Nu mai spun că nu toţi pot cânta într-o fanfară, îţi trebuie şi oleacă de duh în tine. Totuşi, am fost hărăziţi de Dumnezeu cu acest talent, am făcut şi tatei o promisiune pe patul de moarte şi astfel ne simţim datori să ducem mai departe tradiţia, sperăm cât mai mult timp de aici încolo, atât cât ne va îngădui Domnul pe pământ”, a continuat Costică Stăuceanu.
Rol educativ
Andrei Arhire, conducătorul şi dirijorul Fanfarei Hasnaş din satul Hăsnăşenii Mari, raionul Drochia, Republica Moldova, a evidenţiat rolul educativ al fanfarelor, reuşind să strângă laolaltă copilaşii din sat. „Am început cu 10 ani în urmă, iar acum avem o fanfară ai cărei membri, în total 15, au vârste cuprinse între 8 şi 20 de ani. Repetiţiile le facem la Casa de cultură din localitate, unde am primit un spaţiu, iar acolo i-am implicat şi pe copii la reparaţii, la izolarea fonică şi ce a mai trebuit pentru a avea toate comodităţile. Am câştigat şi vreo trei proiecte europene, am cumpărat echipamente, instrumente, am dat forţă la băieţi şi am plecat să cucerim lumea”, spune, râzând, Andrei Arhire. Şi nu i-a fost foarte greu să reuşească deoarece toţi membrii fanfarei sunt „notişti”, urmând şcoli de muzică: „În două zile cântarea e gata”. Îi ţine însă conectaţi şi prin repertoriul abordat, prin ieşirile în festivaluri şi chiar la evenimente plătite, pentru că „şi câştigurile în bani le oferă o motivaţie în plus”.
„Încercăm să-i stimulăm prin diferite activităţi, mai organizăm excursii, mai cântăm şi cu bani, (…) participarea la concursuri naţionale şi internaţionale iarăşi este un plus, am participat, de exemplu, la ediţia trecută a concursului televizat «Românii au talent». (…) Îi implic foarte mult în alegerea repertoriului pentru că dacă le place ceea ce cântă, treaba merge brici. Lor le plac ritmurile mai energice. (…) Cântăm toate genurile, de la muzică tradiţională la muzică balcanică, cu trecere prin jazz, pop, rock şi tot ce mai vreţi”, a mai subliniat Andrei Arhire, el însuşi absolvent al Academiei de Muzică.
Anul acesta, Fanfara Hasnaş a venit la Festivalul de la Iaşi cu noutăţi: o solistă de 12 ani, laureată la festivaluri şi concursuri, chitară electrică şi ţambal. Succesul a fost asigurat, aplauzele venind nu doar din partea spectatorilor mai tineri, ci dinspre toţi cei care apreciază efortul şi dedicarea. „(…) Iată că muzica uneşte generaţii, iar asta e mulţumirea cea mai mare”, a concluzionat doamna Maria, o pensionară din Iaşi care a venit special în dealul Copoului pentru a asculta muzica de fanfară.
Sursa: ziarullumina.ro
