Binele pe care putem să-l facem și nu îl facem e ceva mai grav decât orice slăbiciune de moment a firii noastre
Astăzi am putea face un experiment. Să ieşim în stradă şi să oprim primul om pe care îl întâlnim şi să-l întrebăm cui crede că i se potrivesc cel mai bine aceste cuvinte: „Am dorinţa de a face binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârşesc. Iar dacă fac ceea ce nu voiesc eu, nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine” (cf. Rom 7,19-20), precizează radiorenasterea.ro.
Îi va fi greu să aleagă din multitudinea de persoane care-i vin în minte şi printre care cu siguranţă că se regăseşte chiar şi cel întrebat. Ba chiar nici nu cred că e nevoie să ieşim pe stradă. Putem rămâne în casă şi cu siguranţă şi acolo vom găsi oameni cărora aceste cuvinte li se potrivesc ca o mănuşă. Noi înşine suntem astfel de oameni. Zilnic simţim cum răul se ţine de noi, zilnic consimţim răului să se ţină de noi şi nu reuşim să facem binele pe care ni-l dorim, ni-l propunem şi pe care îl tot amânăm.
De exemplu, pentru că am ajuns din nou la sfârșitul unei săptămâni, ne putem cerceta cu privire la dorinţele noastre bune de la începutul acestei săptămâni. Ce s-a ales de propunerile noastre de a face binele, de a fi mai credincioşi, de a ne ruga mai mult? Am avut la dispoziţie această săptămână, această lună, acest timp în care trebuia să ne îmbunătățim credința și viața, lăsându-ne ajutaţi de slujbe, de cuvântul Domnului, de învăţătura Bisericii. Astăzi putem face un bilanț și să vedem unde am ajuns, cum suntem în credința și faptele naostre, cât și cum am ştiut să „interpretăm semnele timpului în care ne aflăm” şi să le valorificăm?
De fiecare dată când ne analizăm cu sinceritate înaintea Domnului, ne dăm seama că facem multe lucruri nesemnificative, lucruri care nu au nimic de-a face cu credinţa, cu viaţa veşnică sau cu Dumnezeu, dar facem atât de puţine pentru a descoperi misterele împărăţiei lui Dumnezeu. De ce nu folosim mai mult timp pentru rugăciune și meditație? De ce nu încercăm mai mult să interpretăm semnele timpului, să „interpretăm timpul de faţă” (cf. Lc 12, 56). De ce ne preocupăm atât de mult de trup și uităm de suflet, astfel încât ajungem să spunem cu Apostolul: „ Om nenorocit ce sunt! Cine mă va izbăvi de trupul morţii acesteia?” (Rom 7, 24).
Dacă astăzi consimţim că e timpul pentru o schimbare în viaţa noastră, psalmistul ne invită să ne lăsăm învăţaţi de însuşi Dumnezeu. Să ne înălţăm inimile şi viaţa noastră să strige: învaţă-ne, Doamne, să pricepem şi să judecăm bine, învaţă-ne îndreptările tale, învaţă-ne să împlinim poruncile tale, învaţă-ne să citim semnele timpului ca să fim de folos Bisericii şi fraţilor noştri.
