La împlinirea a trei ani de la mutarea întru lăcașurile cerești a părintelui arhimandrit Grigorie Halciuc, miercuri, 16 iulie 2025, la Catedrala Arhiepiscopală a fost săvârșită o slujbă de pomenire pentru odihna sufletului celui care a fost stareț al Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava” vreme de peste 40 de ani, informează Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților.
Ca delegat al Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, la momentul de rugăciune săvârșit după Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în paraclisul așezământului monahal a participat părintele arhim. Serafim Grigoraș, actualul stareț al Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava” și exarh de zonă în cuprinsul eparhiei. Alături de preoți și diaconi, la eveniment au fost prezenți credincioși, fii duhovnicești ai părintelui.
La momentul cuvenit, arhid. Vasile M. Demciuc, consilier eparhial în cadrul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, fost ucenic al arhim. Grigorie, a rostit un cuvânt de învățătură în cadrul căruia a amintit: „Morții nu mor când sunt puși în morminte, ci atunci când cad în uitare. De aceea, faptul că nu îl uităm pe părintele arhim. Grigorie și că sunteți și suntem aici, ca să fim împreună în duh de rugăciune, ne încredințează că el este mulțumit întrucât vede că ceea ce a început în urmă cu aproape jumătate de veac continuă, adică se continuă lucrările de restaurare a Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou.”
În continuare, acesta a împărtășit câteva dintre trăsăturile cu care a fost împodobit duhovnicul: „În cei peste 40 de ani cât am avut privilegiul să-i fiu aproape am simțit trei virtuți, aș spune, ale omului – părintelui duhovnicesc Grigorie Halciuc: 1. Bunătatea inimii și sinceritatea; 2. Înțelepciunea și răbdarea – făcând prin cuvântul său și pe cei răi să fie buni și doritori de bunătate; 3. Așezarea interioară, deoarece închipuia cuvintele Sfinților Părinți: Monahii au prefăcut pustia în cetate și cetatea în oraș al îngerilor, transformând prin simpla prezență locuri și oameni, afierosindu-le lui Dumnezeu.”
Săvârșindu-se astăzi pomenirea Preacuviosului Părinte arhim. Grigorie, starețul Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, să rostim în taină: „BUCURĂ-TE, părinte stareț Grigorie, pentru că ai lăsat moștenire și îndemn de a continua ceea ce ai început spre Slava Preasfintei Treimi și a noastră mântuire!”
Dumnezeu să odihnească în pace sufletul său și să îl așeze în ceata sfinților Săi slujitori!
Părintele arhimandrit Grigorie Halciuc s-a născut în comuna Poșta din Tulcea, în 8 februarie 1938, părinții săi fiind Iacob și Tatiana. În 24 noiembrie 1955 a intrat în viața monahală, la Schitul Rarău. Aici s-a format ca monah, fiind ucenic al părintelui ieroschimonah Daniil – Sandu Tudor, starețul schitului.
A fost rasoforit în 25 decembrie 1955.
În 1959, regimul comunist a emis Decretul 410, în urma căruia foarte mulți călugări au fost dați afară din mănăstiri. Părintele Grigorie a trebuie să părăsească mănăstirea, dar verticalitatea, demnitatea, dragostea de Dumnezeu și atașamentul pentru totdeauna față de Hristos pe care i le-a insuflat părintele Daniil Sandu Tudor l-au ajutat să nu se îndepărteze de chemarea la viața monahală.
„Ce fel de atlet al lui Hristos ești tu?” era întrebarea pe care părintele Daniil o adresa atunci când un viețuitor întârzia la slujbele bisericești, întrebare pe care nu a uitat-o niciodată.
În 1965 a intrat în obștea Mănăstirii Putna. Aici a fost călugărit în 8 aprilie 1974, deși cererea de călugărie a fost depusă din 1966. El și părintele Tudor Pavlo, consăteanul său, cu care viețuise împreună la Rarău, au fost călugăriți luni, în Săptămâna Pătimirilor, cu ușile închise, întrucât nu se primea aprobare de la regimul comunist.
A fost hirotonit întru diacon pe 23 martie 1975, în Duminica Ortodoxiei, de către Preasfințitul Părinte Adrian Hrițcu, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, și hirotonit întru ieromonah pe 25 martie 1975, la sărbătoarea Bunei Vestiri, de Înaltpreasfințitul Părinte Iustin, Mitropolitul Moldovei la acea vreme.
În 1978 a fost hirotesit protosinghel, iar în 1985 a fost hirotesit arhimandrit, de către Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist, pe atunci Mitropolit al Moldovei.
După absolvirea Seminarului și a Institutului Teologic din București, în 1978 a fost numit stareț la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, ascultare pe care a avut-o până în 1 septembrie 2020.
La 25 decembrie 2021 a primit Ordinul „Crucea Bucovinei”, cea mai înaltă distincție a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, în semn de apreciere pentru întreaga activitate desfășurată în timpul deceniilor în care a fost cu vrednicie stareț al Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou”.
A consemnat Pr. Ștefan Mihalcea
