Desigur că trebuie să-i iubească, oricât de grele ar fi păcatele lor. În ciuda păcătoşeniei lor, nu încetează să fie fraţii noştri, cu posibilitatea pocăinţei şi a îndreptării. Știe cineva cine va intra în împărăţia cerurilor şi cine nu?, scrie doxologia.ro.
Datoria noastră este să iubim chiar şi pe cei mai răi dintre oameni ca pe fiii Părintelui ce cresc şi ca pe fraţii noştri izbăviţi prin Sângele lui Hristos. Sfântul Isac Şirul ne învaţă astfel: „Să nu-l urăşti pe cel păcătos, pentru că toţi suntem vinovaţi. Dacă îl iubeşti de dragul voii lui Dumnezeu, plângi pentru acesta. Şi de ce să-l urăşti? Urăşte păcatele lui şi roagă-te pentru acesta. Astfel te vei asemăna lui Hristos, Care nu s-a supărat pe cei păcătoşi, ci s-a rugat pentru ei.
A plâns pentru și Ierusalim. Sfânta Evanghelie ne spune că atunci când S-a apropiat şi a văzut cetatea, a plâns pentru aceasta (Luca 19,41). Şi pe noi diavolul ne înşală cu multe lucruri. Deci, de ce să-l urâm pe omul care ca şi noi a fost înşelat de diavol? Omule, de ce-l urăşti pe păcătos? Nu cumva pentru că nu este virtuos ca şi tine? Şi unde este virtutea ta, de vreme ce nu ai iubire? De ce în loc să plângi pentru el, îl alungi? Da, există oameni care din ignoranţă, chiar dacă sunt socotiţi discreţi, se mânie pe faptele păcătoşilor”.
