Pe 22 iulie 2008 Dan Slușanschi a trecut în lumea nemuritoare a memoriei la București. Acesta a fost un clasicist român remarcabil, indoeuropenist, profesor doctor la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității din București, autorul a multor manuale și studii și traducătorul unor lucrări literare și de specialitate, precizează site-ul humanitas.ro.
Printre cele mai impresionante realizări ale sale se numără traducerile poemelor homerice, Iliada și Odysseia, și a lucrării lui Publius Vergilius Maro, Eneida, în hexametri. Dan Slușanschi știa cât de dificile vor fi aceste întreprinderi. Cu toate acestea, a reușit să finalizeze proiectele, motivat de următoarea idee, spusă chiar de el la prima publicare a Iliadei tradusă în hexametri, editura Humanitas: „Nimeni nu poate tăgădui faptul că orice lume civilizată, orice națiune cultivată și cu respect pentru sine are îndatorirea de a-și regândi marii autori odată cu fiecare nouă generație și de a-i traduce iarăși, măcar tot la două generații, căutând să se apropie mereu mai mult de spiritul și de expresia acestora.”
Dan Slușanschi a încercat de-a lungul întregii sale cariere să readucă studiile clasice în România. Într-unul dintre ultimele sale interviuri, acesta vorbește despre importanța umanismului în societate: „Filologul este Atlas, cel care poartă lumea culturii pe umerii săi. Umanismul nu este o fabrică de fum sau de fumuri, ci chezăşia statornică a nădejdii că omul şi omenirea mai au un viitor, un altul decât prăbuşirea în apocalipsă”.
Dan Slușanschi a reprezentat un model demn de urmat, inspirând mulți filologi români. Mulți erudiți l-au lăudat pe Dan Slușanschi. Horia-Roman Patapievici, scriitor, fizician, filosof și eseist contemporan, l-a numit pe răposatul filolog „un fenomen”, fiind cu adevărat impresionat de talentul său de lingvist: „Traducea din greaca lui Homer, din latina lui Vergiliu, din engleza lui Tolkien ori din franceza lui Benveniste cu același sentiment de acasă, de limbă cunoscută nu pe dinafară, ci pe dinăuntru. Limbile pe care le știa, nu părea să le fi învățat cîndva: părea să le fi știut dintotdeauna. Pentru el, limbile nu erau achiziții exterioare, ci renașteri interioare. În Dan Slușanschi, limbile trăiau așa cum trăiesc în noi organele vitale. Ficatul său era greaca, rinichiul său era latina, plămânii săi erau alcătuiți dintr-un amestec ordonat de limbi, vechi și moderne.”
Și cariera sa de profesor a fost apreciată. Dan Slușanschi a predat la Universitatea din București, unde a ținut cursuri de sintaxă a limbii latine, lingvistică indo-europeană (limbă și mitologie), istoria literaturii sanscrite, veche persă (istorie, civilizație, limbă), istoria limbii latine, sintaxă greacă, latină medievală și neolatină, critică de text și metrică antică. Francisca Băltăceanu, fostă colegă de facultate cu filologul amintit, acum un filolog român de valoare, îl considera „un profesor altfel”. Aceasta a partcipat la câteva cursuri ținute de profesorul Slușanschi, evocând experiența în cadrul lansării unei ediții din Eneida: „Cât erai acolo te făcea să te simți mai deștept.”
Acest talent de a preda și de a transmite informații celor care îl ascultau este întărit și de invitațiile primite de Dan Slușanschi pentru a ține câteva cursuri la niște universități de prestigiu. Acesta a fost profesor invitat la universităţile din Bruxelles, Liège, Berlin, Caen, Chişinău, Cluj, Timişoara, Constanţa şi doctor honoris causa (un titlu onorific, acordat unor personalități eminente de către o universitate, o instituție de înalte studii sau de o organizație care le grupează pe cele două) al Universităţii din Caen.
Tot Francisca Băltăceanu a vorbit cu admirație despre viața de credincios a fostului său coleg. După cuvintele doamnei Băltăceanu, Dan Slușanschi era „un om profund credincios, care își trăia credința la niște adâncimi pe care trebuia să fii atent ca să le observi; când ieșeau la suprafață, tresăreai.”
„Clasicismul nu-i o vorbă în vânt”
Trebuie amintite și opiniile lui Dan Slușanschi despre societatea contemporană. În cadrul emisiunii Înapoi la argument, filologul i-a împărtășit lui Horia-Roman Patapievici dezamăgirea sa în privința neglijării clasicismului: el credea că problema începe încă din programa școlară, potrivit căreia elevii fac doar o oră de latină pe săptămână, neacordând suficientă atenție unei limbi care stă la baza culturii noastre. Plin de indignare, profesorul Slușanschi se întreba: „E oare latina, în țara noastră, a șaptea roată la căruță?
Acesta considera și limba greacă o materie necesară, cel puțin la clasele de liceu umaniste. Valorile morale eleniste trebuie învățate de fiecare nouă generație, poemele homerice, dialogurile patoniciene și socratice studiate în școli. Dan Slușanschi își exprimă admirația pentrul poetul antic, Homer, dezvăluind încă o dată cât de importante și utile au fost traducerile sale în hexametri a Iliadei și a Odyseiei: „Cineva mai sus decât Homer, în cultura mondială, nu știu dacă poate pretinde că este.”
„Unde este uniunea de artiști care să protesteze?”
Andrei Pleșu, scriitor, eseist român, estetician și istoric al artei, vorbește despre „războiul” dus de clasiciștii români pentru renitroducerea limbii grecești și a limbii latine în programa școlară. Acesta considera războiul unul dificil, dar, odată cu stingerea lui Dan Slușanschi din viață, lupta a devenit în ochii săi una cu adevărat imposibilă. Scriitorul vorbește și despre contribuția filologului amintit în dezvoltarea limbii române: „Dan Slușanschi a introdus în cultura noastră și limba română într-un mod infinit mai riguros și mai expresiv decât se cultivă ea astăzi. Cu această triadă, greacă, latină și română, s-ar putea reface ceva din substanța culturii noastre. Dar nu-mi fac iluzii.”
Patriotismul filologului este apreciat de Horia-Roman Patapievici: „Era un patriot cu exigența patriotismului.” În cadrul comemorării lui Dan Slușanschi de la editura Ratio et Revelatio, acesta vorbește cu pasiune despre geniul fostului său prieten, dar și despre sufletul acestuia, despre conversațiile lor profunde însoțite adesea de lacrimi.
Roman Horia Patapievici dezvăluie îndurerat: „A murit dezamăgit de o adâncă dezamăgire, care era dezamăgirea de timpul lui, era dezamăgirea de societatea în care trăia, dezamăgirea de unii dintre prietenii lui, dezamăgirea de situația în care suntem, cumva ca sub un blestem. De ce? Pentru că țara îi stătea la inimă.”
Dan Slușanschi este un model și o sursă originală de inspirație pentru literații români.
Sursa: humanitas.ro
Sursa video: TVR Cultural
