Acest mare eveniment din viaţa Mântuitorului nostru s-a petrecut în anul treizeci şi trei al vieţii Domnului, ultimul al propovăduirii Sale. La vremea aceea, Iisus se afla în partea Cezareei lui Filip, unde Apostolul Petru L-a mărturisit ca fiind Fiul lui Dumnezeu cel adevărat. Înaintea acestui dumnezeiesc eveniment, Petru L-a mărturisit pe Iisus ca fiind Fiul lui Dumnezeu cel adevărat. Urcând pe Muntele Tabor, cei trei ucenici, şi prin ei şi ceilalţi, aveau să afle că El este, într-adevăr, Dumnezeul cel adevărat, scrie doxologia.ro.
Moise era icoana şi închipuirea Mântuitorului care a condus poporul lui Israel prin pustie până la primirea Legii, mai înainte de venirea lui Hristos. Ilie era cel mai slăvit dintre prooroci, care va fi prezent printre noi şi va predica Evanghelia trei ani şi jumătate pe pământ, împreuna cu Enoh, pe vremea lui Antihrist, înainte de a doua venire a Mântuitorului. Aşa au înţeles ei că Hristos nu-i Ilie, ci Dumnezeul lui Ilie. Hristos nu e Ieremia, ci este Cel Care l-a sfinţit pe Ieremia în pântecele maicii lui, şi nu e nici Moise, ci este Cel Care a dat lege lui Moise, pentru că Dumnezeu anume a voit să se arate aceşti doi prooroci, că El este Dumnezeul proorocilor şi nu unul dintre prooroci.
Dar schimbarea la faţă pe Muntele Tabor mai are încă o semnificaţie: Taborul însuşi luase forma Bisericii. Acolo se vedeau cele două Testamente: cel Vechi, prin Ilie şi prin Moise, şi cel Nou, prin cei trei apostoli: Ioan, Iacov şi Petru. Iar prin glasul din nor, Dumnezeu Tatăl mărturiseşte cine este Hristos, la fel cum făcuse şi la Iordan, când Iisus a fost botezat. Slava fiinţei lui Dumnezeu reflectă raze şi luminează ca soarele, pentru că El este Însuşi Dumnezeu şi din dumnezeirea Lui slobozea raze ca un soare intens dumnezeiesc.
Ceea ce se vedea pe Tabor nu era lumina creată, ci necreată, lumina care izvora din dumnezeirea Lui şi era slava fiinţei lui Dumnezeu sau lumina slavei lui Dumnezeu. Aceasta este deosebirea între schimbarea la faţă a lui Hristos şi a sfinţilor Lui, prooroci, patriarhi şi cuvioși de mai târziu. Şi noi avem datoria să ne schimbăm la faţă. Daca ieri am fost păcătoşi, să ne mărturisim păcatele şi să nu mai fim. Daca am fost hoți, să lăsăm hoția. Daca am înjurat sau am fost beţivi, să lăsăm răutăţile, să ne schimbăm nu la faţa cea din afară, ci la cea dinlăuntru a sufletului.
Surse video: Justinian Filokalis, Ortodox INFO
