O cioară trăia în pădure și era absolut mulțumită de viața ei. Însă într-o zi a văzut o lebădă… „Această lebădă este atât de albă”, s-a gândit cioara. „Și eu sunt atât de neagră. Aceasta lebădă trebuie să fie cea mai fericită păsare din lume”. Cioara i-a comunicat lebedei ceea ce gândea.
„De fapt, i-a răspuns lebăda, simțeam că sunt cea mai fericită pasăre din împrejurimi până când am văzut un papagal care avea două culori. Acum cred că papagalul este cea mai fericită pasăre care a fost creată”. Apoi cioara l-a abordat pe papagal.
Papagalul i-a explicat: „Am trăit o viață foarte fericită până când am văzut un păun. Eu am doar două culori, însă păunul are o multitudine de culori”. Mai târziu, cioara a vizitat un păun de la grădina zoologică și a văzut că sute de oameni s-au adunat ca să-l vadă.
După ce oamenii au plecat, cioara s-a apropiat de păun. „Dragă păun, a spus cioara, ești atât de frumos, în fiecare zi mii de oameni vin să te vadă. Când oamenii mă vad pe mine, imediat mă gonesc. Cred că ești cea mai fericită pasăre de pe planetă”.
Păunul a răspuns: „Am crezut dintotdeauna că sunt cea mai frumoasă și fericită pasare de pe planetă. Însă din cauza frumuseții mele, sunt închis în această grădină zoologică. Am realizat că cioara este singura pasăre care nu este închisa într-o cușcă. Așa că m-am gândit că dacă aș fi o cioară, aș putea să hoinăresc fericit pretutindeni”.
