În seara ultimei zile de vară, 31 august 2025, după Vecernia ce anunță începerea noului an bisericesc, Mănăstirea Dragomirna l-a cinstit pe voievodul ce a contribuit la făurirea ei, Miron Barnovschi, recunoscut pentru vocația de mare patriot și apărător al credinței, iubitor de artă, cultură și de Biserică, ctitor de așezăminte bisericești, care, deși a avut două domnii scurte pe tronul Țării Moldovei, a lăsat în urma sa o bogată moștenire patrimonială neamului pe care l-a iubit atât de mult, scrie Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților.
Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, obștea așezământului monahal a organizat o suită de evenimente menite să așeze în lumină personalitatea celui ce și-a pus amprenta pe istoria Dragomirnei, model de credință și jertfă pentru generațiile de astăzi. Primul dintre acestea l-a constituit sfințirea iconostasului din Paraclisul „Sfântul Ierarh Nicolae”, situat la etajul turnului-clopotniță ce străjuiește intrarea în fortăreața prin care domnul moldovean a socotit să înconjoare protector Biserica „Pogorârea Sfântului Duh”, bijuterie arhitecturală a începutului de veac șaptesprezece, ridicată de mitropolitul Anastasie Crimca.
Slujba de târnosire a fost săvârșită de Preasfințitul Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, înconjurat de un sobor de preoți, sub protia pr. Doru-Ionel Budeanu, protoiereu al Protopopiatului Suceava I, din care au făcut parte clerici de la Centrul Eparhial Suceava, precum și invitați ai maicii starețe, stavrofora Maria Magdalena Gherghină. Lor li s-au alăturat monahiile care se vor odihni aici duhovnicește, la ceas de Laudă bisericească ori de Liturghie, unind rucodelia zilei cu rugăciunea către Dumnezeu, precum și oaspeți eleni, între care arhim. Kallinikos Georgakopoulos, vicar administrativ al Mitropoliei Dimitriadelor, Grecia. La momentul îndătinat din slujbă, icoanele de pe catapeteasma sfântului lăcaș au fost binecuvântate prin stropirea cu apă sfințită și ungerea cu Sfântul și Marele Mir.
Coborând dintru cele înalte, afierosite lui Dumnezeu, în incinta mărginită de înaltele și masivele ziduri și punctată cromatic de zeci de trandafiri înmiresmați, ierarhul, clericii, maicile din obște, dar și numeroșii credincioși, între care și 200 membri ai asociațiilor de tineret creștin-ortodox din eparhie, s-au îndreptat spre latura de nord, pentru cel de-al doilea eveniment. Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul a sfințit troița ridicată, prin osteneala și cu cheltuiala domnului Constantin Lungu cu familia, deasupra izvorului de apă curată, special amenajat pentru a fi folosit atât în scop liturgic, cât și de cei dornici să își ostoiască setea.
După stropirea monumentului frumos sculptat în piatră albă, a fost săvârșită Slujba Parastasului pentru voievodul martir descendent din Movilești, care, în puținii ani de domnie, dincolo de activitatea culturală, s-a remarcat prin înțelepciunea diplomatică, adoptarea primului cod de legi de tip constituțional, reformele administrative ce urmăreau binele celor din păturile de jos ale societății și refacerea economică a țării, dar și reorganizare a sistemului de apărare, măsuri ce au purtat amprenta vieții sale evlavioase, căci a fost înainte de toate un om sensibil, care iubea rugăciunea.
Episcopul-vicar al eparhiei a ținut un scurt cuvânt de învățătură, în care a trecut în revistă principalele momente comemorative săvârșite și a schițat portretul moral al domnului Miron Barnovschi, subliniind trei dintre virtuțile acestuia – dreptate, moderație și blândețe – ca exemple de urmat pentru credincioși. „Zice cronicarul că acest domn era la inimă foarte drept, nelacom și blând. Când am sfințit icoanele din catapeteasmă, am spus în rugăciune: Doamne, să trimiți binecuvântarea Ta, Te rugăm, asupra acestor icoane, pentru ca privind la ele, nu doar să Te cinstim pe Tine și pe cei bine plăcuți Ție, ci privindu-le să urmăm celor care Te-au urmat mai întâi pe Tine. Sfinții L-au urmat pe Dumnezeu și noi, avându-i mai aproape pe sfinți, încercăm să-i urmăm pe ei. Ei bine, iată cum putem să-l urmăm pe acest domn Miron Barnovschi în trei pași.
El era la inimă întru totul drept. Era nelacom și blând, arăta corectitudine, moderație și îngăduință, sau toleranță în sensul cel bun. Era drept, era corect, n-a putut să rămână indiferent la faptul că pentru a fi domn atunci trebuia să plătești bani mulți (…) și a spus: Nu se poate ca țara să ajungă cu vistieria la fondul sacului. Sigur i s-a tras moartea de aici, dar el a știut că nu poate să-și bată joc de țara care l-a ales l-a numit domn. Cum putem să fim și noi corecți și cinstiți? O, în multe chipuri. (…). Ce înseamnă să trăiești cu moderație? Înseamnă să fii om așezat, să eviți excesele, să nu dorești doar pentru tine și pentru punga ta și pentru prosperitatea ta și a familiei tale, ci să te gândești și la celălalt. Așa cum am auzit în dimineața aceasta, la Sfânta Evanghelie citindu-se, poți să ai multe din afară, poți să acumulezi multe bunuri care pot fi cuantificabile în conturi, în lucruri vizibile, în prosperitate și așa mai departe, dar care să nu te mulțumească dacă nu aduni și pe dinăuntru. Și da, fiind moderat, fiind nelacom, fiind corect, fiind drept, trebuie să fie și blând, să fii înțelegător și cu celălalt, care poate încă nu cunoaște, poate încă nu se ridică la înălțimea la care ai vrea tu să fii. Îngăduie-l și pe cel de lângă tine.
Fii blând, căci numai atunci portretul tău spiritual este unul rotund. Ce folos de un om corect, super corect, perfecționist, dacă nu are prieteni în jur, dacă nu știe să-l primească și pe celălalt, care încă este pe cale față de tine, să spunem, care ți se pare că ești cu câțiva pași înainte. Luați gândurile acestea de la pomenirea domnitorului Miron Barnovschi din neamul înfrățit, înrudit și cu neamul Movileștilor. Să privim la icoana lui, așa cum privim la icoanele sfinților, el fiind propus pentru a fi trecut în calendar. La fel cum primul ctitor al Dragomirnei așteaptă locul potrivit în calendar de perete și în calendar de inimă.”
Aducând gând de recunoștință tuturor celor care au sprijinit organizarea acestui eveniment comemorativ, stavrofora Maria Magdalena Gherghină a oferit o icoană, înfățișând-o pe Maica Domnului strângându-l la piept pe Pruncul Iisus, familiei ctitor Constantin Lungu.
În cetatea Dragomirnei a răsunat apoi emoționanta Baladă a domnului martir, așternută în versuri de obștea Mănăstirii Dragomirna și interpretată cu glas tânguitor de maici, timp în care cei prezenți s-au pregătit pentru cel de-al treilea moment, procesiunea cu odoarele de preț ale lăcaşului mult iubit al vlădicii Anastasie Crimca, moaștele Sfântului Iacob Persul, precum și cu alte cinstite moaște aflate în patrimoniul bisericii.
Prin implicarea Sectorului Catehizare, tineret și educație pentru viață, coordonaț de prof. Cristi Gabriel Hurjui, consilier eparhial, cu sprijinul Primăriei Mitocu Dragomirnei, al Asociației Social-Culturale Anastasie Crimca și cu deosebita participare a Colegiului Național Militar Ștefan cel Mare din Câmpulung, respectiv a Școlii Militare de Subofițeri de Jandarmi Petru Rareș din Fălticeni, această procesiune a devenit o tradiție în ultimii ani. Tineri în costum național, membri ASCOR, ATOS și ai Centrelor de tineret Ecclesia, preoți, maici, cadre militare și iubitori ai obiceiurilor și tradițiilor românești, credincioși din împrejurimi au înconjurat zidul cetății, purtând în mâini cruci și prapuri, drapelul țării noastre, flori, candele și icoane. Alaiul a fost deschis de buciumași, aducând aminte de chemarea oștenilor la luptă pentru apărarea țării și credinței, urmați de tinere pe cai aparținând centrelor de echitație din zonă.
Seara s-a încheiat cu retragerea jandarmilor și elevilor de la școala militară fălticeniană cu torțe pe drumul de strajă al Cetății Dragomirnei, moment impresionant prin care au dorit să amintească atât de flacăra rugăciunii nestinse, cât și de vremurile de restriște, când mănăstirea a slujit drept adăpost pentru obște și căpeteniilor țării.
