După învăţătura Sfintei noastre Biserici, familia este un aşezământ dumnezeiesc şi temelia vieţii de obşte. Ea se întemeiază pe căsătorie, adică pe legătura dintre bărbat şi femeie, binecuvântată de Dumnezeu în faţa sfântului altar. Această legătură răsare din imboldul firesc sădit de Dumnezeu în om (dragostea.)… Cea dintâi familie s-a întemeiat în rai, având ca preot şi martor pe Însuşi Dumnezeu, scrie doxologia.ro.
Însuşirile familiei creştine se desprind din învăţătura sfintei Biserici despre căsătorie: unitatea şi egalitatea, dragostea şi buna înţelegere, curăţia trupească şi sufletească, sfinţenia şi trăinicia… S-a mai spus că omul este creat pentru viaţa în societate (de obşte), adică pentru a trăi împreună cu semenii săi… Dar familia nu este numai sâmburele din care creşte obştea, societatea omenească, ci ea este şi cel dintâi aşezământ de creştere morală a omului, neapărat necesar pentru bunăstarea societăţii. Familia este răsadniţă de virtuţi şi izvor de întărire morală.
În sânul ei îşi primeşte copilul primele îndrumări de viaţă, care îi rămân întipărite în suflet pentru totdeauna. Căci, dacă temelia bunei creşteri a copilului este dragostea şi înţelegerea firii sale, lucrul acesta se face mai întâi şi cel mai bine în familie. Numai părinţii au dragoste faţă de copiii lor în măsura cea mai mare şi numai ei au prilej potrivit şi îndelungat să înţeleagă deplin firea fiecărui copil al lor. Pentru a-şi putea îndeplini cum se cuvine lucrarea ei, de a creşte oameni cinstiţi în orice privinţă, familia creştină trebuie să se călăuzească după îndrumările morale sănătoase care se găsesc în învăţătura Sfintei noastre Biserici Ortodoxe, păstrătoarea adevărurilor veşnice…
În felul acesta, viaţa creştină de familie va fi curată şi sănătoasă, roditoare de bine pământesc şi ceresc. Familia este alcătuită din părinţi şi copii: părinţii au datorii faţă de copii, iar copiii faţă de părinţi. Pe lângă părinţi şi copii, familia mai cuprinde şi pe celelalte rude, oricât de depărtate. De aceea, toate rudele trebuie să se iubească, să se respecte şi să se ajute, iar felul acesta de viaţă să pătrundă în toată societatea omenească, adică în marea familie a neamului omenesc.
În această mare familie a omenirii, care, după învăţătura creştină, are ca Tată pe Dumnezeu, toţi oamenii sunt fraţi între ei, prin Hristos. Aşadar, familia creştină trebuie să fie vatra în care focul dragostei să nu se stingă niciodată şi de la care să se încălzească omul şi obştea omenească.
