Ne aflăm în anotimpul când se culeg strugurii pentru vin. Din nefericire, acum se înmulţesc şi patimile. Cea mai frecventă este beţia. În ultima perioadă, au crescut vânzările de alcool, proporţional cu criminalitatea. Un lucru îngrijorător. Şi mai îngrijorătoare era explicaţia sociologilor „din cauza crizei economice!” Este foarte simplu să găsim motive pentru justificarea anumitor patimi. Însă cauza trebuie căutată în noi, iar nu generalizată, scrie doxologia.ro.
Patima beţiei este înfricoşătoare şi creşte mereu ca o boală, devenind foarte greu de vindecat dacă nu este stăvilită la timp. De altfel, orice lucru pe care îl facem peste măsură este nepotrivit, iar beţia este mai rea ca toate, deoarece din ea decurg multe alte nelegiuiri. Distruge sănătatea, întunecă mintea, vatămă sufletul şi îndeamnă spre păcate grele. Cei care sunt străini de cuvântul lui Dumnezeu socotesc beţia o petrecere nevinovată, ca o distracţie sau chiar un lucru cu care se fălesc. Îşi vor primi plata cuvenită dacă nu se întorc la timp. Sfânta Scriptură ne vorbeşte despre această patimă, precum şi despre urmările ei.
Mântuitorul ne spune clar: „Luaţi seama la voi înşivă, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare şi de băutură şi de grijile vieţii…” (Luca 21, 34). Sfântul Apostol Pavel ne arată de asemenea: „Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu” (1 Corinteni 6, 10). În altă parte, acelaşi mare Apostol al neamurilor mai spune: „…trupul pofteşte împotriva duhului…, iar faptele trupului sunt cunoscute: adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare, închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri, pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri…, cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu” (Galateni 5, 17-21).
Dacă se face lucrul acesta din neştiinţă, prin pocăinţă se poate dobândi iertare, însă cu toţii cunoaştem urmările beţiei, de aceea trebuie îndreptare şi cumpătare. Se cuvine să ascultăm şi să luăm aminte la cuvintele Sfinţilor Părinţi, păzindu-ne de această patimă ucigătoare de suflet. Sfântul Vasile cel Mare ne spune că „năravul beţiei este demon de la sine dorit, maica răutăţii, potrivnic virtuţii, pe cel curat îl face destrăbălat, pe cel bărbătos îl face fricos, beţia nu cunoaşte dreptate şi leapădă buna cuviinţă… întrebuinţarea cu măsură a vinului este sănătate, iar abuzul (necumpătarea) este vătămare… beţia este duşmănie cu Dumnezeu”.
Din cauza consumului exagerat, băutura se strânge în corp ca o adevărată otravă ce atacă stomacul, ficatul, plămânii, creierul. Toţi medicii spun că bolile care se ivesc din cauza băuturii nu mai au sfârşit decât la moarte. Iată câte motive ne sunt puse înainte pentru ca să ne păzim de această patimă şi să luăm aminte la cuvintele Sfintei Scripturi şi ale Sfinţilor Părinţi, de a ţine calea cumpătării.
