În fiecare an, la 1 octombrie, Biserica Ortodoxă prăznuiește cu evlavie Acoperământul Maicii Domnului, sărbătoare ce aduce aminte de ocrotirea și mijlocirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pentru toți cei care îi cer ajutorul cu credință. Cu acest prilej, obștea monahală și numeroși credincioși s-au adunat și anul acesta la Schitul „Acoperământul Maicii Domnului” din Valea Seacă, pentru a aduce prinos de rugăciune și mulțumire Maicii Preacurate, informează Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților.
Sărbătoarea hramului a fost încununată de slujba Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii săvârșite de către Preasfințitul Părinte Ieronim, Episcopul Daciei Felix, înconjurat de un sobor de preoți si diaconi din care a făcut parte părintele Aurel Goraș, protoiereu al Protopopiatului Câmpulung Moldovenesc, și protosinghelul Rafael Petraru, stareț al schitului.
După momentul Vohodului mare, a fost prezentat ierodiaconul Iosif Baron, care a rostit mărturisirea de credință spre a trece la treapta de preot. Prin punerea mâinilor de către ierarhul prezent și invocarea Sfântului Duh a avut loc hirotonia acestuia pe seama aceluiași așezământ monahal, îmbogățind astfel obștea mănăstirii care a primit un nou slujitor al altarului.
Credincioșii prezenți s-au bucurat și de cuvântul de învățătură rostit de către Preasfințitul Părinte Ieronim care a evidențiat importanța marelui praznic de astăzi, arătând că acesta nu este doar o rememorare a unei minuni petrecute în secolul al X-lea la Constantinopol, ci o realitate vie și lucrătoare în viața Bisericii:
„Suntem la o sărbătoare dragă multora din pioșii noștri creștini. Este sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului, o sărbătoare care ne amintește de prezența și de lucrarea Maicii Sfinte în viața Sfintei noastre Biserici și a Bisericii Universale în general.
Unul dintre înțelesuri este istoric și se referă la faptul că era în vremea împăratului Leon cel Mare și împăratul împreună cu oastea erau plecați să apere hotarele departe de cetatea Constantinopolului și prinzând oareșicare barbari de veste, au zis că e momentul potrivit să atace acest oraș, această capitală a creștinătății, – care chiar dacă mai târziu a fost cotropită, nu încetează în mod simbolic să fie centrul spiritual al Sfintei noastre Biserici –, și poporul din cetate, înfricoșat de perspectiva asediului barbarilor asupra orașului, ce puteau să facă afară de paza gărzilor puține care erau în cetate, trebuiau să se roage și atunci au făcut priveghere. […]
Aceasta deci este partea istorică, iubiții mei, care reprezintă niște adevăruri legate de Sfânta Fecioară Maria și de viața noastră creștină, care sunt veșnice, care nu se șterg niciodată, anume că Maica Vieții Cea Care L-a născut pe Fiul lui Dumnezeu, care este însăși viața noastră, Maica vieții. […] Fiul lui Dumnezeu Cel fără de trup a luat trup din Sfânta Fecioară Maria. A trecut ca prin poarta cea de la răsărituri pe care a văzut-o Iezechiel și poarta prin care a trecut cel Preaînalt a rămas închisă. Adică Domnul a venit în lumea noastră prin această poartă, dar a ieșit aici nestricând pecețile fecioriei. […] Ea s-a așezat într-o relație cu totul aparte cu dumnezeirea. De aceea ea este puternică rugătoare înaintea lui Dumnezeu. […]
Fecioara Maria este în același timp ocrotitoarea noastră, căci în biserica din Vlaherne ea și-a luat vălul de pe cap, numit și acoperământul sau cinstitul său omofor și l-a ridicat peste cei care erau acolo în biserică, simbolizând întreaga lume. […] Maica Domnului nu încetează, prin iconomia dumnezeiască, să se roage și să vină din cer răspunsul la aceste rugăciuni, pentru că ea este, cum se spune și în slujbele Bisericii noastre, rugătoare neînfruntată. Nu este rugăciune pe care Fecioara Maria să o facă și să nu-i fie împlinită. […] Maica Domnului este pentru noi speranța Bisericii. Este aliata noastră cea mai apropiată, pentru că ea a fost cu totul din firea noastră și cunoaște cel mai bine firea omenească.”
La sfârșitul slujbei, egumenul schitului, protosinghelul Rafail Petraru a rostit un cuvânt de mulțumire adresat tuturor celor care, de-a lungul timpului, au sprijinit ridicarea și înfrumusețarea așezământului, ctitorilor și binefăcătorilor, clerici și mireni. În semn de recunoștință, ierarhul a primit din partea obștii monahale un engolpion, cu reprezentarea Maicii Domnului ținând în brațe Pruncul.
De asemenea, Preasfințitul Părinte Ieronim a oferit din partea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, la propunerea părintelui stareț, Ordinul „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava” ieromonahului Samuil Hojda, precum și monahiei Elisabeta Leordean, ca semn al prețuirii și recunoștinței pentru bogata activitate.
Întreaga sărbătoare s-a încheiat cu o agapă frățească, pregătită de ctitorii locașului pentru cei care au fost alături schitului în ceas de sărbătoare.
A consemnat Andrei Sebastian Lazăr
