Să fii dependent de muncă nu înseamnă să munceşti din greu şi cu tragere de inimă. Nu este nimic greșit să-ţi placă ceea ce faci şi a lucra cu pasiune. Este rău doar când ajungi să nu mai faci nimic altceva în afară de muncă, când din cauza asta îţi distrugi sănătatea şi te izolezi social. Fără doar şi poate, a lucra mult reflectă dorinţa omului modern de a se realiza şi de a atinge performanţe extraordinare, scrie doxologia.ro.
Dacă ceea ce faci te pasionează, munca este motiv de bucurie, nu de lamentare. Şi totuşi, ce te aduce în situaţia de a trăi pentru a munci? Când munca devine singurul motiv pentru care mai existăm, când devine singurul nostul gând și singura activitate care ne face fericiți, este cazul să intervenim serios. O persoană nu poate munci mai mult de 12 ore pe zi, timp de şase sau şapte zile pe săptămână, fără a suferi tulburări fizice şi psihice.
Munca şi eficienţa sunt virtuţi ale lumii moderne, iar persoanele care muncesc mult, câştigă respectul colegilor şi aprecierea şefilor, de aceea în timpurile noastre, când eşti categorisit ca muncitor abuziv, poate fi chiar un compliment. Muncitorul abuziv este acea persoană pentru care munca reprezintă, în mod obsesiv, un scop în sine, în detrimentul tuturor celorlalte laturi ale vieţii.
Dependența de muncă este o relaţie patologică între un om şi munca lui, care provoacă modificări ale dispoziţiei interne, prin stări compulsive, pierderea controlului, sănătate precară şi relaționări interumane scăzute. De aceea, trebuie să și gândim când muncim.
