Problema predestinarii frământa pe mulţi oameni şi este greşit înţeleasă de unii. Un scenariu fatalist ne „convine”, pentru că ne permite să pozăm în victime nevinovate, să ne disculpăm, nu scăpând de judecată, ci trăind aparent liniştiţi până atunci. Cât de convenabil e să păcătuieşti şi să te scuzi că „Aşa a fost să fie!”. Hazardată provocare a destinului… Predestinare nu există! Există destin, ca destinaţie, ca mod de a sfârşi, dar depinde de noi, ni-l facem singuri, scrie doxologia.ro.
Greşit se obisnuieşte în popor ca prin „destin” să se înţeleagă „Ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus”. Iată „piatră de poticnire”, textul divin scris pentru zidire, nu pentru dezbinare: „Pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte, i-a şi hotărat să fie asemenea chipului Fiului Său, ca El să fie Întâi Născut între mai mulţi fraţi. Iar pe care i-a hotărât mai înainte, pe aceştia i-a şi chemat; pe care i-a chemat, pe aceştia i-a şi îndreptat; iar pe care i-a îndreptat, pe aceştia i-a şi mărit” (Romani 8, 29-30). Ce rost are să te rogi, să faci fapte bune, să renunţi la plăcerile lumii, când oricum eşti predestinat la rai sau la iad?
Dacă ar exista predestinare, de ce a mai fost nevoie de Jertfa Mântuitorului Iisus Hristos pe Cruce? Dacă oamenii ar fi fost predestinaţi la condamnare sau răsplata, pentru cine a murit Fiul lui Dumnezeu? Nu e vorba despre prealegere, de predestinare, ci de preştiinţa lui Dumnezeu. El ştie, dar nu intervine, la fel cum medicul generalist ştie dinainte evoluţia bolii unui pacient, dar nu intervine. Dacă avem de ales între A si B, Dumnezeu ştie ce vom alege, dar nu ne constrânge în alegerea făcută. Astfel, omul devine responsabil pentru faptele sale, rezultat al opţiunilor proprii, neconstrâns de divinitate.
Există mulţi oameni necredincioşi pe care Dumnezeu nu-i obligă să creadă, persoane care nu vin la biserică, pe care El nu-i obligă sa vină, mulţi păcătoşi neobligaţi prin constrângere să renunţe la păcat. Ce sens ar mai avea bucuria unor predestinaţi mântuirii sau suferinţa veşnica a celor predestinaţi iadului? Am zice: De ce i-a mai făcut Dumnezeu pe aceştia din urmă?! Cel ce nu adună cu Domnul Iisus Hristos, risipeşte.
Necunoscute sunt judecăţile lui Dumnezeu, dar orice rău aparent ni s-ar întâmpla, suntem siguri că e spre binele mântuirii sufletului nostru.
