Aniversăm un secol de la întronizarea primului Patriarh al României, vrednicul de pomenire Patriarh Miron Cristea, care a avut loc în data de 1 noiembrie 1925. Acest eveniment este încununarea procesului de ridicare a Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie, care începe la 4 februarie 1925, prin hotărârea Sfântului Sinod de înfiinţare a Patriarhiei Române, al cărei centenar îl aniversăm anul acesta. Învestirea Patriarhului Miron Cristea a reprezentat proclamarea solemnă a Patriarhiei Române, scrie ziarullumina.ro.
Despre acest eveniment, primul Patriarh al României nota: „A fost desigur ceva grandios. Populația Bucureștilor se adunase, desigur sute de mii, de-a lungul străzilor de la Mitropolie la Palat” (e vorba de Palatul Regal). Ceremonia a fost una solemnă și grandioasă, la care au participat oficialități ale statului, ierarhi ortodocși din țară și din străinătate, precum și „sute de mii de credincioși”. Întronizarea a simbolizat nu doar recunoașterea oficială a Patriarhiei, ci și un act de comuniune între popor și Biserică.
Întronizarea Patriarhului Miron Cristea a avut loc la început de noiembrie, pentru că s-a aşteptat recunoaşterea de către Patriarhia Ecumenică, iar mai apoi, din cauza îmbolnăvirii regelui Ferdinand I (care urma să aibă un rol central în momentele festive legate de acest eveniment), s-a amânat.
Regele Ferdinand dă un decret
Desfăşurarea evenimentelor legate de întronizarea primului Patriarh a început cu actul din 29 octombrie 1925, când regele Ferdinand I dă un decret, în baza „legii pentru ridicarea Scaunului Arhiepiscopal şi Mitropolitan al Ungrovlahiei, ca Primat al României, la rangul de Scaun Patriarhal”, prin care întăreşte pe Miron Cristea în „scaunul de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române” (pr. prof. Niculae I. Şerbănescu, Biserica Ortodoxă Română de la primele întocmiri creştine pe pământ românesc la Patriarhat. Volumul 3, Autocefalie şi Patriarhat, p. 324).
La final de octombrie sosesc răspunsurile la scrisorile trimise Bisericilor-surori, prin care erau invitate să trimită reprezentanţi la întronizarea Patriarhului României. La Bucureşti sosesc reprezentanţi ai „Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol, ai Patriarhiei Ierusalimului, ai Patriarhiei Sârbe, ai Bisericii Eladei, ai Bisericii Bulgariei, ai Bisericii Ortodoxe a Poloniei, ai Bisericii Ruse din emigraţie” (pr. prof. Alexandru Moraru, Biserica Ortodoxă Română între anii 1885-2000, p. 109).
Ceremoniile legate de întronizarea Patriarhului Miron Cristea s-au desfăşurat duminică, 1 noiembrie 1925, la Bucureşti. Evenimentele au debutat cu oficierea Sfintei Liturghii în Catedrala Patriarhală, între orele 8:30 şi 10:30, „de către câţiva arhierei şi clerici ortodocşi, la care au asistat Patriarhul Miron Cristea, membrii Sfântului Sinod al Bisericii noastre, delegaţii Bisericilor ortodoxe de peste hotare, înalţi demnitari de stat şi numeroşi credincioşi” (pr. prof. Alexandru Moraru, op. cit. , p. 109).
La ora 10:30, cei prezenţi la Sfânta Liturghie au pornit de la Patriarhie spre Palatul Regal pentru a participa la învestirea de către rege a întâiului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Ajunşi la Palatul Regal, învestirea s-a petrecut în Sala Tronului, începând cu ora 11:00.
Regele i-a încredinţat Mitropolitului Miron Cristea cârja patriarhală
Ministrul cultelor, Alexandru Lapedatu, a citit decretul regal de învestire a Patriarhului Miron Cristea, apoi regele Ferdinand I i-a încredinţat cârja patriarhală, rostind cuvintele: „Îţi încredinţez cârja de Patriarh pentru a păstori turma Patriarhiei României”. Apoi Patriarhul Miron Cristea „a schiţat pe scurt programul viitoarei sale activităţi şi a vorbit mai ales de rolul cultural şi social al Bisericii” (pr. prof. Niculae I. Şerbănescu, op. cit., p. 325). El arată că urmare a unificării bisericeşti „a urmat în mod firesc şi înălţarea Mitropolitului din Capitala ţării mărite la rangul de Patriarh (arhim. Tit Simedrea, Patriarhia Românească. Acte şi Documente, p. 170).
„Rara fericire de a vedea creată cea mai înaltă demnitate bisericească”
Regele Ferdinand I în discursul său de răspuns a subliniat că din timpul Basarabilor şi Muşatinilor „nu s-a mai înscris o pagină mai strălucită în istoria Bisericii Ortodoxe Române ca aceea înfăptuită în anul acesta prin înălţarea la rangul de Patriarh a Primatului României”. Majestatea Sa a arătat în cuvântul său că „după secole de muncă şi de jertfe răbdătoare ale poporului în întregimea sa, de sus până jos şi ale clerului mic şi mare; după atâtea fapte mari şi creştineşti ale voievozilor noştri, Atotputernicul ne-a învrednicit, ca odată cu îndeplinirea unităţii Statului român în hotarele sale fireşti şi după organizarea unitară a întregii Biserici Ortodoxe Române să avem rara fericire de a vedea creată cea mai înaltă demnitate bisericească: Patriarhia” (arhim. Tit Simedrea, op. cit., pp. 173-175).
După cuvintele rostite de Patriarh şi rege s-a plecat către Catedrala Patriarhală pentru întronizarea Patriarhului Miron Cristea. Dorinţa acestuia a fost ca de la Palatul Regal până la Patriarhie să se deplaseze pe jos pe Calea Victoriei unde a fost întâmpinat de mii de oameni plini de entuziasm.
Ceremonia întronizării primului Patriarh al României a avut loc în Catedrala Patriarhală. Au vorbit Mitropolitul Pimen al Moldovei, în numele Sfântului Sinod, şi conducătorii delegaţiilor Bisericilor Ortodoxe surori prezenți la eveniment.
În cinstea întronizării Patriarhului Miron Cristea, Ministerul Cultelor a organizat un dejun la ora 14:00 la Camera Deputaţilor. Au participat 300 de invitați.
„Majestăţii Sale îi revine meritul de a fi înălţat Biserica noastră la vrednicia de Patriarhie”
Patriarhul a ţinut un toast în cinstea regelui şi a spus: „Regele Ferdinand I a avut fericirea să realizeze unitatea neamului. Tot Majestăţii Sale îi revine meritul de a fi înălţat Biserica noastră la vrednicia de Patriarhie”. Apoi Mitropolitul Nicolae al Ardealului a subliniat că „sărbătoarea învestirii Patriarhului României este sărbătoarea întregii Ortodoxii”, prin prezenţa la această solemnitate a reprezentanţilor tuturor Bisericilor Ortodoxe. Au mai luat cuvântul Alexandru Lapedatu, ministrul cultelor şi artelor, reprezentantul Patriarhiei Ecumenice, IPS Ioachim, Mitropolit de Calcedon, seniorul Sfântului Sinod, Mitropolitul Pimen al Moldovei şi preşedintele Consiliului de Miniştri, dl I. I. C. Brătianu, care a spus: „Am ajuns la vârsta când faptele constituie manifestarea cea mai elocventă a sentimentelor. Dumnezeu m-a învrednicit să văd înfăptuindu-se lucruri care îşi au expresia în sentimentele ce se manifestă astăzi pentru Biserică şi poporul român”. În continuare, premierul l-a felicitat pe Patriarhul Miron Cristea „pentru vrednicia şi rangul la care s-a ridicat, pentru fericirea unui neam întreg” şi i-a urat „ca toată viaţa să merite numele de Preafericit pentru binele Bisericii Române” (arhim. Tit Simedrea, op. cit., pp. 192-196).
„Gândul meu se duce în trecut pe vremea Voievozilor noştri de pioasă pomenire”
La ora 17:00 a fost un concert de muzică la Ateneu, organizat în cinstea Patriarhului de Societatea corală Carmen. După concert, Miron Cristea merge la Palatul Regal, unde regele a oferit un dineu de gală, începând cu ora 20:30, în cinstea întronizării primului Patriarh al României. Aici iau cuvântul Patriarhul şi Regele. Mai întâi vorbeşte Patriarhul Miron Cristea, care face o scurtă istorie a Ortodoxiei româneşti şi a importanţei înfiinţării Patriarhiei Române. El subliniază rolul regelui în înfăptuirea visului ca Biserica Ortodoxă Română să devină Patriarhie. În continuare, regele Ferdinand I şi-a exprimat bucuria să vadă adunaţi în jurul său, „la această agapă frăţească, pe toţi fruntaşii ţării şi mai pe toţi reprezentanţii Sfintei Biserici Creştine Ortodoxe, în această zi memorabilă în care ca întâiu Rege al României întregite am consfinţit pe cel întâiu Patriarh al creştinilor ortodocşi din întreaga Românie, gândul meu se duce în trecut pe vremea Voievozilor noştri de pioasă pomenire”. În continuare a arătat cum domnitorii de la noi au sprijinit întreaga Ortodoxie, iar el, fiind în acelaşi gând cu ei, doreşte unitate între Bisericile Ortodoxe surori şi apropiere de întreaga creştinătate, ca din ea „să răsară” pacea între popoare, „dăruită de Mântuitorul, propovăduită de Biserică şi dorită de noi toţi” (arhim. Tit Simedrea, op. cit., pp. 199-201).
Cu dineul de gală de la Palatul Regal s-au încheiat „marile solemnităţi ale învestirii Patriarhului dr. Miron Cristea”, după cum titra ziarul „Universul” în ediţia sa de miercuri, 4 noiembrie 1925. A fost un moment istoric de maximă importanță pentru viața religioasă și națională a României. Putem spune că a fost o veritabilă sărbătoare naţională. Acest eveniment a consfințit înfiinţarea Patriarhiei Române, marcând începutul unei noi epoci în istoria Bisericii noastre.
Un articol de Pr. Ciprian Florin Apetrei
Sursa: ziarullumina.ro
Sursa video: TRINITAS TV
