Controversele sunt la ordinea zilei atunci când vine vorba despre mame bune sau mame rele. De fapt, ce înseamnă să fii o mamă bună sau o mamă rea? Pare o întrebare fără sens. Mamele, prin definiția lor, nu pot fi altfel decât bune, pentru că iubirea maternă vine din instinct și iubirea nu are cum să se manifeste într-un mod rău, scrie doxologia.ro.
Disputa este mai degrabă intre perfecțiune (adică mamele care se cred perfecte) și imperfecțiune (adică mamele care nici măcar nu-și pun problema perfecțiunii). Ce le face, așadar, pe mamele care-și admit imperfecțiunea să fie adesea considerate drept mame rele sau, în orice caz, iresponsabile?
Primul răspuns este ieșirea din tipare, abaterea de la niște norme acceptate ca fiind singurele care trebuie să ghideze creșterea unui copil. A creste un copil „ca la carte”, fie că acest lucru înseamnă a urma indicații precise, culese din cărți propriu-zise, fie că se reduce la urmarea sfaturilor unor alte femei care au trecut deja prin aceasta experiență, le face pe unele mame să simtă drept perfecțiunea întruchipata.
Ce anume le-ar putea situa pe altele în categoria opusa? Tendința de a nu urma cu strictețe aceste reguli scrise sau transmise din generație in generație, o atitudine „cool” față de propriii copii sau pur și simplu faptul ca își permit să nu fie tot timpul îngrozitor de stresate și de obosite.
